Portarii de fotbal vad si aud literalmente lumea in mod diferit

In fotbal, portarii joaca un rol special, cu cerinte fizice unice. Un nou studiu arata ca portarii profesionisti proceseaza informatiile senzoriale in mod diferit fata de ceilalti jucatori si non-jucatori. Pe langa faptul ca poseda o capacitate sporita de a integra indicii auditivi si vizuali, acestia sunt, de asemenea, mai inclinati sa perceapa acesti indici separat, potrivit Big Think.

In fotbal, portarul este ultima linie de aparare a unei echipe, al carui rol principal este sa impiedice echipa adversa sa inscrie.

Vederea unui portar este adesea obturata de alti jucatori, astfel incat aceste miscari explozive necesita, de obicei, decizii de o fractiune de secunda bazate pe informatii senzoriale limitate. Prin urmare, Michael Quinn de la University College Dublin si colegii sai au emis ipoteza ca portarii ar avea o capacitate sporita de a integra informatiile auditive si vizuale in comparatie cu alti jucatori.

Testarea portarilor

Pentru a testa acest lucru, ei au efectuat un experiment pentru a masura asa-numita „fereastra de legare temporala” (perioada de timp in care diferite intrari senzoriale sunt percepute ca un singur eveniment) la 20 de portari profesionisti, 20 de jucatori de fotbal de camp si 20 de participanti de control de varsta egala care nu joaca fotbal. Acest lucru a presupus sa li se arate participantilor o serie de flash-uri si semnale sonore prezentate la intervale variabile si sa li se ceara sa spuna cate flash-uri au vazut. In mod obisnuit, un flash insotit de doua semnale sonore creeaza iluzia perceperii a doua flash-uri, atata timp cat flash-ul si semnalele sonore sunt prezentate suficient de aproape unul de celalalt (adica in cadrul ferestrei de legatura temporala).

Intr-un articol publicat in revista Current Biology, Quinn si colegii sai declara ca aceasta fereastra de legare temporala a fost mai ingusta la portarii profesionisti decat la jucatorii de camp si la non-jucatori. Cu alte cuvinte, flash-ul si semnalele sonore au trebuit sa fie prezentate cu fractiuni de secunda mai aproape unul de celalalt pentru ca portarii sa experimenteze iluzia. Acestia nu au fost usor de pacalit.

De asemenea, portarii au prezentat o reducere a gradului in care informatiile auditive si vizuale interactioneaza intre ele in comparatie cu celelalte doua grupuri de participanti.

O munca solicitanta

In timp ce jucatorii de camp parcurg intre 10-12 km in timpul unui meci de fotbal de 90 de minute, portarii parcurg aproximativ jumatate din aceasta distanta. Si, in timp ce jucatorii de camp fac sprinturi scurte la aproximativ fiecare 90 de secunde si, de obicei, paseaza mingea colegilor de echipa pe distante de pana la 50 de metri, portarii efectueaza de obicei doar doua sprinturi scurte si executa pana la 14 suturi lungi in jumatatea adversa a terenului de joc pe meci.

Asadar, desi portarii isi petrec cea mai mare parte a timpului  stand pe linia portii, aceste actiuni solicitante din punct de vedere fizic si de mare viteza contribuie probabil in mod semnificativ la incarcatura totala a meciului si chiar pot provoca un raspuns fiziologic unic la solicitarile la care sunt supusi in timpul jocului.

Atunci cand un jucator advers loveste mingea spre poarta, portarul foloseste informatii vizuale pentru a determina traiectoria acesteia, dar si informatii auditive, cum ar fi sunetul mingii lovite. Relatia exacta dintre aceste semnale senzoriale depinde de cat de departe se afla atacantul de poarta: acestea vor fi percepute ca avand loc separat atunci cand lovitura este mai departe. In plus, atunci cand atacantul este ascuns de un alt jucator, portarul trebuie sa se bazeze mai mult pe informatiile auditive decat pe cele vizuale.

Cercetarea nu poate spune daca experienta unui portar il antreneaza pe acesta sa segregheze aceste semnale senzoriale pentru a-si imbunatati performanta sau daca o tendinta preexistenta de a separa indicii auditive si vizuale ii poate atrage pe unii spre pozitia de portar. Ambele ar putea fi adevarate.