Portugalia nu mai este o problema pentru Europa. Ce poate invata Romania de la o tara care a cunoscut si ea un exod masiv al tinerilor
La zece ani de la plecarea „barbatilor in negru” – managerii internationali ai Comisiei Europene, ai Fondului Monetar International si ai Bancii Centrale Europene care au facut ordine in conturile Portugaliei cu maceta, tara a devenit cel mai sarguincios elev din sudul Europei. In 2023, pentru prima data, datoria publica a coborat sub 100% din PIB (era de 98,7%) si s-a inregistrat un excedent bugetar istoric, cel mai mare atins de la caderea dictaturii din 1974.
Portugalia si Irlanda sunt singurii membri ai fostului club al injuratilor PIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania) care au reusit sa isi aduca datoria publica sub nivelul de dinaintea Marii Recesiuni, noteaza El Pais.
Economia portugheza traverseaza un moment de aur datorita exporturilor, iar turismul bate, de asemenea, recorduri: 2023 a fost cel mai bun an din istorie, cu peste 30 de milioane de vizitatori si venituri de 25 de miliarde de euro (24,8 miliarde de dolari).
Somajul se mentine la niveluri scazute, cu o rata de 6,5% in martie. Iar inflatia s-a redus mai rapid decat in tari precum Germania, Franta, Olanda, Spania sau Grecia, fiind acum de 2,29%.
Pe de alta parte, tara se confrunta cu o criza imobiliara grava, cu preturi galopante care nu sunt la indemana salariilor mici din Portugalia, unde salariul mediu lunar in 2023 era de 1.505 euro (1.620 de dolari), fata de 2.128 de euro (2.290 de dolari) in Spania.
Agentiile internationale au salvat tara de la faliment cu un plan de 78 de miliarde de euro (84 de miliarde de dolari) (al treilea pachet de ajutor solicitat intr-o jumatate de secol de democratie), dar au cerut masuri de austeritate care au ruinat vietile multor oameni, acestia si-au pierdut casele si locurile de munca.
In cei trei ani ai programului de ajustare (2011-14), peste 330.000 de locuri de munca au fost distruse si 90.000 de companii au disparut. Somajul a crescut vertiginos in randul tinerilor si a ajuns la 42%. Singura cale de iesire pe care multi portughezi au gasit-o a fost vechea si cunoscuta cale a emigrarii. Diferenta era ca, in timpul dictaturii, majoritatea muncitorilor necalificati paraseau tara; in secolul XXI, emigrantii erau in mare parte absolventi de universitati si profesionisti calificati. Pierderile sunt, in multe cazuri, ireversibile pentru tara care ii formase, iar acest lucru a dus la un cutremur demografic care conditioneaza economia si societatea din prezent.
Intre 2008 si 2015, un milion de persoane au parasit tara, potrivit lui Pedro Gois, sociolog la Universitatea din Coimbra. Numarul de plecari intre 2011 si 2021 a fost la fel de extrem ca cel din anii 1960. Atunci, populatia a scazut cu 2,54%. Impactul este clar: Portugalia este a treia tara din lume cu cea mai mare rata de imbatranire a populatiei.
Pe langa aceasta mostenire pentru demografia Portugaliei, troica a lasat lucrurile doar pe jumatate facute atunci cand a plecat in 2014. Profesorilor inca nu le sunt recunoscuti toti anii de serviciu, iar angajatii guvernamentali inca isi reporteaza restrictiile impuse in acele zile. Dupa ce a ajuns la putere in 2015 datorita unui vot de neincredere sustinut de intreaga stanga, prim-ministrul socialist Antonio Costa a revenit asupra unora dintre masurile mai crude impuse in zilele de austeritate, cum ar fi reducerile de pensii, diminuarea salariilor si alte drepturi suprimate.
Cu toate acestea, in cei aproape noua ani de administratie, Costa s-a remarcat si prin dorinta de a limita cheltuielile publice si de a mentine intotdeauna „as contas certas” (conturi echilibrate) si de a se conforma cerintelor europene. In timpul guvernelor sale succesive a existat un control bugetar strict pentru a combate datoria si deficitul, un obiectiv care a intarit puterea Ministerului de Finante, care in fiecare an retinea elemente de cheltuieli acordate altor ministere. Acest control centralizat a disparut abia in acest an.
Aceasta rigoare bugetara, care nu a fost intrerupta decat in timpul pandemiei pentru a face fata cheltuielilor extraordinare din timpul urgentei sanitare, a imbunatatit imaginea tarii, care este acum foarte apreciata de agentiile internationale de rating si de institutiile UE.
Dar „obsesia excedentelor bugetare”, dupa cum spune Andre Freire, politolog la Institutul Universitar din Lisabona, „a erodat puterea de cumparare a clasei de mijloc si calitatea serviciilor publice”, a scris acesta intr-un articol din ziarul Publico. In ultimii doi ani, au existat proteste constante impotriva deteriorarii serviciilor de sanatate si de educatie, precum si plangeri privind lipsa investitiilor publice, pe care liderii guvernamentali spera acum sa le compenseze cu fonduri UE de tip Next Generation.
Foto: Deposit Photos
