Povestea gasirii celor patru copii disparuti in jungla din Columbia: pierzandu-si speranta, cautatorii indigeni au apelat la un ritual sacru – Ayahuasca
Patru copii dintr-o comunitate indigena din Columbia au fost gasiti in viata la 40 de zile dupa ce avionul in care calatoreau s-a prabusit in jungla, iar cei trei adulti – pilotul, mama si un unchi, au murit. Dupa 39 de zile de cautari, indigenii au simtit ca pamantul lor ancestral – Selva Madre sau Mama Jungla – nu era dispus sa-i lase sa-i gaseasca, potrivit AP.
In timpul cautarilor, voluntarii indigeni si echipele militare au gasit urme ale acestora: un biberon, fructe pe jumatate mancate, scutece murdare. Oamenii au fost convinsi ca supravietuisera. Dar ploile, terenul accidentat si trecerea timpului le secatuisera rezistenta.
In a 39-a noapte de cautari a copiilor pierduti, Manuel Ranoque, tatal celor doi copii mai mici, s-a pregatit pentru unul dintre cele mai sacre ritualuri ale indigenilor din Amazon – yage, un ceai amar facut din plante originare din padurea tropicala, mai cunoscut sub numele de ayahuasca.
Timp de secole, ceaiul halucinogen a fost folosit ca remediu pentru toate bolile de catre oamenii din Columbia, Peru, Ecuador si Brazilia.
Henry Guerrero, unul dintre voluntarii care s-au alaturat cautarilor, a declarat pentru Associated Press ca matusa sa a pregatit yage-ul pentru grup. Ei credeau ca va induce viziuni care i-ar putea conduce la copii.
Ranoque a sorbit, iar barbatii au stat de veghe cateva ore. Cand efectele psihotrope au trecut, le-a spus ca nu a functionat.
Salvatorii se pregateau sa plece. Dar a doua zi dimineata, la 40 de zile dupa accident, un batran a intins mana dupa putinul yage ramas si l-a baut. Unii oameni il beau pentru a se conecta cu ei insisi, pentru a vindeca boli sau pentru a vindeca o inima franta. Jose Rubio era convins ca in cele din urma va ajuta la gasirea copiilor, a spus Guerrero.
Rubio a visat o vreme. Apoi a vomitat, un efect secundar comun. De data aceasta, a spus el, a functionat. In viziunile sale, i-a vazut. I-a spus lui Guerrero: „Vom gasi copiii astazi”.
Cei patru copii — Lesly, Soleiny, Tien si Cristin — au crescut in Araracuara, un mic sat amazonian din departamentul Caqueta, la care se poate ajunge doar cu barca sau cu un avion mic. Ranoque a spus ca fratii aveau vieti fericite, dar independente, deoarece el si sotia sa, Magdalena Mucutuy, erau adesea plecati de acasa.
Lesly, in varsta de 13 ani, era cea matura si tacuta. Soleiny, 9 ani, era jucaus, iar Tien, care avea aproape 5 ani inainte de accident, era cel agitat. Cel mai mic, Cristin, tocmai invata sa mearga.
Acasa, Mucutuy cultiva ceapa si manioc din care facea farina, un tip de faina, pe care familia o manca sau o vindea. Lesly a invatat sa gateasca la varsta de 8 ani; in absenta adultilor, ea avea adesea grija de fratii ei.
In dimineata zilei de 1 mai, copiii, mama lor si un unchi s-au urcat intr-un avion usor. Se indreptau spre orasul San Jose del Guaviare. Cu saptamani in urma, Ranoque fugise din satul natal, o zona in care cultivarea ilegala de droguri, mineritul si exploatarea forestiera au prosperat in ultimele decade. El a spus AP ca se teme de oamenii din industria sa, desi a refuzat sa ofere detalii despre natura locului de munca sau a afacerilor sale.
„Munca acolo nu este sigura”, a spus Ranoque. „Si este ilegal. Are de-a face cu alti oameni… intr-un sector pe care nu il pot mentiona pentru ca ma pun mai mult in pericol.”
El a spus ca inainte de a pleca, i-a lasat lui Mucutuy 9 milioane de pesos columbieni, adica aproximativ 2.695 de dolari SUA, pentru a plati mancarea si zborul charter. El dorea ca familia sa plece din sat deoarece copii ar fi putu fi racolati de unul dintre grupurile rebele din zona.
Erau pe drum spre Ranoque cand pilotul avionului monomotor Cessna a cerut ajutor din cauza defectiunii motorului. Aeronava a disparut de pe radar la scurt timp. „SOS SOS SOS… Motorul s-a defectat din nou… Ma duc sa caut un rau… Am aici un rau in dreapta mea. La 103 de mile din San Jose… Voi ateriza”, a raportat pilotul Hernando Murcia la controlul aerian la 7: 43 a.m., potrivit unui raport preliminar dat de autoritatile aviatice.
Armata columbiana a lansat o cautare a avionului cand acesta nu a reusit sa ajunga la destinatie. Aproximativ 10 zile mai tarziu, fara niciun avion si fara semne de viata gasite, voluntarii indigeni s-au alaturat efortului. De-a lungul timpului, grupurile militare si indigene nu s-au inteles, dar in adancul junglei, dupa ce rezervele de hrana si optimismul s-au diminuat, au impartit apa, mancarea, GPS-uri si telefoane prin satelit.
La saisprezece zile dupa accident, cu moralul scazut, echipele de cautare au gasit epava prabusita in nas si trupurile celor trei adulti, dar nu si ale copiilor, iar unele lucruri pareau sa fi fost mutate.
Atunci, fortele speciale ale armatei si-au schimbat strategia. Nu s-au mai miscat in liniste prin jungla. „Am trecut la o a doua faza”, a spus sergentul Juan Carlos Rojas Sisa. „Am trecut de la partea stealth la partea de zgomot, astfel incat ei sa ne poata auzi.”
Au strigat-o pe Lesly si au redat un mesaj inregistrat de bunica materna a copiilor, in care aceasta le-a cerut in spaniola si in limba poporului Huitoto sa ramana pe loc. Elicopterele au aruncat cutii cu alimente si pliante cu mesaje. Fortele armate au adus si cainii dresati, inclusiv un ciobanesc belgian pe nume Wilson, care este disparut.
La sol, aproape 120 de membri ai armatei si peste 70 de indigeni i-au cautat pe copii zi si noapte. Au lasat din loc in loc fluiere pe care copiii sa le foloseasca daca le gaseau si au marcat o zona cu o suprafata de aproximativ 11 kilometri cu banda ca la locul crimei, in speranta ca supravietuitorii vor lua marcajele ca pe un semn pentru a ramane pe loc.
Au inceput sa gaseasca indicii despre locatia copiilor, dar nici urma de ei.
Unii dintre cautatori parcursesera deja mai mult de 1.500 de kilometri. Se instalase epuizarea, iar armata a implementat un plan de rotatie a soldatilor.
Atunci Guerrero a cerut yage. A sosit doua zile mai tarziu.
In ziua 40, dupa ce Rubio a luat yage, cercetatorii au pieptanat din nou padurea tropicala, pornind de la locul unde au gasit scutecele. Grupurile s-au raspandit in directii diferite. Dar, pe masura ce ziua a trecut, s-au intors in tabara de baza fara vesti.
Tristetea s-a instalat in tabara. Apoi a venit vestea. Un soldat a auzit prin radio ca cei patru copii au fost gasiti — la 5 kilometri de locul accidentului, intr-o mica poiana. Echipele de salvare trecusera in mai multe randuri la 20 pana la 50 de metri de ei, dar nu i-au vazut.
Copiii au fost scosi din jungla cu ajutorul unui elicopter si se afla la spital. Potrivit lui Ranoque, Lesly a i-a spus ca mama ei a murit la aproximativ patru zile dupa accident.
Copiii au supravietuit strangand apa intr-o sticla de sifon si mancand faina de manioc, fructe si seminte. Ei au fost gasiti cu doua genti mici in care se aflau haine, un prosop, o lanterna, doua telefoane si o cutie muzicala. Tien si Cristin si-au aniversat zilele de nastere in timp ce erau cautati
Intre timp a izbucnit o lupta pentru custodie, unele rude sustinand ca Ranoque a fost violent cu mama copiilor. El a recunoscut ca au avut conflicte verbale si uneori fizice, pe care le-a numit „o chestiune privata de familie”. El a mai spus ca nu i-a putut vedea pe cei doi copii mai mari.
Autoritatile, medicii, fortele speciale au laudat felul in care s-a descurcat Lesly. Ea si fratii ei au devenit un simbol al rezistentei si supravietuirii pe tot globul. Intre timp, guvernul columbian s-a laudat cu cooperarea dintre comunitatile indigene si armata in incercarea de a pune capat conflictelor nationale.
„Jungla i-a salvat”, a spus presedintele Gustavo Petro. „Sunt copii ai junglei, iar acum sunt si copii ai Columbiei.”
Este adevarat, a spus Ranoque, dar si cultura si ritualurile indigene i-au salvat – cu ajutorul yage si viziunea batranului. De aceea au baut ceaiul in jungla, „pentru ca acel diavol blestemat, sa-mi elibereze copiii”.
