Presshub: Invatamantul ca un zombie: cat ati plati pentru o scoala buna?
Nu am sa uit cat traiesc acele cateva minute ale lui 1 septembrie 1990, sapte seara, cand am crezut ca-mi pierd mintile. Nu in sensul figurativ, ci la modul real. Ma intalnisem in acea dimineata cu persoana de la serviciul personal, pentru a-mi finaliza angajarea ca preparator universitar, iar dansa mi-a sumarizat in cuvinte putine ca „Politehnica” din Timisoara nu ofera apartamente angajatilor sai si, prin urmare, este grija mea unde voi locui de-atunci incolo.
Si pentru ca nu sunt student, nu voi putea inchiria o camera in caminele studentesti, iar universitatea nu are locuinte temporare de serviciu.
Sumarul si firescul in care mi-a expus realitatea fara-de-iesire in care ma aflam, suprapusa pe fondul de oboseala acumulata in anii de facultate, mi-a produs un atac teribil de panica.
In timp ce stateam la masa din camera goala pe care o inchiriam cu douazeci la suta din minusculul meu salariu [iar restul destinat mancarii] si incercam sa-mi scot din minte gandul obsesiv ca-mi va lua peste o suta de ani sa strang suficienti bani pentru un apartament cu doua camere, am avut din senin acea senzatie ciudata de depersonalizare – in care simti ca nu mai esti tu, cumva ca eu insumi sunt altcineva, o alta persoana.
Citeste mai mult pe presshub.ro.
