Presshub: Turcia ar putea deveni un partener economic cheie pentru UE, daca isi imbunatateste statul de drept
Turcia poate deveni un partener economic esential pentru Uniunea Europeana, dar relatiile guvernului de la Ankara cu Occidentul sunt afectate de divergente politice si de provocari legate de securitate economica si decarbonizare.
PRESShub a analizat un raport privind relatiile economice dintre Uniunea Europeana (UE) si Turcia in climatul politic actual, publicat de Centre for Applied Turkey Studies.
Relatiile economice si comerciale dintre Uniunea Europeana (UE) si Turcia au la baza uniunea vamala si un acord de comert bilateral, stabilit in 1995. Acest parteneriat a jucat un rol crucial in integrarea industriilor turcesti in lanturile de aprovizionare europene, ceea ce a dus la o crestere semnificativa a comertului Turcia-UE in ultimele trei decenii.
De la criza financiara globala din 2008, comertul global s-a schimbat semnificativ, marcand un declin al globalizarii si o crestere a barierelor comerciale. De atunci, concepte precum „repatrierea productiei” si „friend-shoring” (productia in tari partenere) au castigat teren. Iar, numai in 2022, au fost implementate aproape 3.000 de masuri restrictive de comert, reflectand o crestere a protectionismului.
Intre timp, relatiile Turciei cu UE si Occidentul au evoluat. Turcia mentine legaturi institutionale puternice cu Occidentul, iar viitorul relatiilor economice va depinde de modul in care cei doi parteneri gestioneaza teme de securitate economica si de decarbonizare.
Tarile trebuie sa-si reevalueze optiunile economice in lumina riscurilor de securitate. Aceasta schimbare este determinata de rivalitatea strategica dintre China si SUA, determinand UE sa adopte o strategie de securitate economica axata pe diversificarea lanturilor de aprovizionare si reducerea dependentelor, aspect evidentiat in special de pandemia COVID-19 si razboiul din Ucraina.
UE implementeaza masuri, precum „pachetul de securitate economica”, legea privind materiile prime critice si legea europeana a cipurilor, pentru a-si consolida pozitia in fata competitiei globale.
Intr-o economie globala tot mai fragmentata, atat UE, cat si Turcia ar putea fi obligate sa aleaga de partea cui sunt, ceea ce ar complica relatiile comerciale dintre ele. Diferentele recente, precum pozitia Turciei fata de sanctiunile impotriva Rusiei si reactia UE la conflictul din Gaza, evidentiaza cum cele doua parti nu au aceleasi prioritati in politica externa.
UE si Turcia au obiective comune si se aliniaza in politica externa doar in proportie de 10%, conform Comisiei Europene. Acest context a dus la o crestere a competitiei, mai degraba decat a cooperarii.
Economia globala este in plina schimbare si prin decarbonizare. Noi competitii si dependente sunt generate, amplificate de tensiunile geopolitice. Fara o coordonare atenta a politicilor comerciale, de mediu si industriale, tarile risca obiective conflictuale.
In acest climat, tendintele de subventionare duc la o competitie intensa in politica industriala, exemplificata de Legea de reducere a inflatiei din SUA, considerata de unii ca fiind protectionista. UE raspunde prin Pactul Verde si Legea industriei cu emisii net zero, sprijinind industriile locale si integrand cerintele de mediu in politicile comerciale, cum ar fi Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontiera (CBAM). CBAM-ul este un bun exempu de ilustrare a angajamentului UE de a isi proteja propria piata.
UE a mai introdus si masuri precum un mecanism de screening (sistem/ cadru legal prin care un stat sau o organizatie supravegheaza si analizeaza investitiile straine directe) si politici anti-subventii pentru a asigura o concurenta loiala pentru afacerile sale.
Anchetele asupra companiilor chineze pentru subventii excesive evidentiaza aceasta problema.
Turcia trebuie deci sa-si accelereze eforturile de decarbonizare pentru a-si mentine comertul cu UE, in special in cadrul unor mecanisme precum CBAM. Totusi, diferentele de standarde si reglementari pot impiedica colaborarea.
Citeste mai mult pe presshub.ro.
