Prima pitica cenusie descoperita vreodata ofera o surpriza trei decenii mai tarziu
In 1995, astronomii au confirmat descoperirea pentru prima data a unei pitice cenusii, un corp prea mic pentru a fi o stea si prea mare pentru a fi o planeta. Dar se pare ca nu asta a fost intreaga poveste. Cercetatorii au aruncat acum o noua privire asupra acestui corp ceresc si au aflat ca de fapt nu este o singura pitica, ci mai degraba doua, care orbiteaza uimitor de aproape una de cealalta in timp ce inconjoara o stea mica. Acest lucru a fost documentat in doua noi studii folosind telescoapele din Chile si Hawaii, potrivit Reuters.
Aceste doua pitice se blocheaza gravitational una pe cealalta in ceea ce se numeste un sistem binar, un aranjament observat in mod obisnuit printre stele. Asadar, pitica cenusie care in urma cu trei decenii a fost numita Gliese 229B este acum recunoscuta drept Gliese 229Ba, cu o masa de 38 de ori mai mare decat cea mai mare planeta a sistemului nostru solar, Jupiter, si Gliese 229Bb, cu o masa cu 34 de ori mai mare decat Jupiter.
Ele sunt situate la 19 ani lumina de sistemul nostru solar – destul de aproape in termeni cosmici – in constelatia Lepus. Un an lumina este distanta pe care o parcurge lumina intr-un an, 9,5 trilioane de km.
Piticile brune binare sunt o raritate. Acesti doi orbiteaza unul pe celalalt la fiecare 12 zile la o distanta de numai 16 ori distanta dintre Pamant si Luna. Se stie ca doar o alta pereche de pitici maro orbiteaza la fel de aproape una de cealalta ca acest doi.
Piticele cenusii nu sunt nici stele, nici planete, ci ceva intre. Ele ar putea fi considerate stele aspirante care in fazele lor formative nu au atins masa necesara pentru a mentine arderea data de reactia de fuziune nucleara din nucleul lor, dar sunt mai masive decat cele mai mari planete.
„O pitica cenusie este un obiect care umple golul dintre o planeta si o stea. Ele sunt definite oficial ca obiecte care pot arde o forma grea de hidrogen, numita deuteriu, dar nu cea mai comuna forma de baza de hidrogen”, a spus Sam Whitebook, absolvent de fizica, matematica si astronomie la Caltech si autor principal al unuia dintre studii, publicat in Astrophysical Journal Letters.
„In practica, aceasta inseamna ca acestea variaza in masa de la aproximativ 13 pana la 81 de ori masa lui Jupiter. Deoarece nu pot fuziona hidrogenul, nu pot aprinde canalele de fuziune care alimenteaza majoritatea stelelor. Acest lucru le face sa straluceasca slab, pentru ca se racesc”, a spus Whitebook.
Anul 1995 a fost important pentru astronomi, fiind anuntata si descoperirea primei planete dincolo de sistemul nostru solar – o exoplaneta. Pana la descoperirea lui Gliese 229B, existenta piticelor cenusii fusese doar ipotetica. Dar au existat anomalii legate de Gliese 229B, in special dupa ce masa sa a fost masurata ca fiind de aproximativ 71 de ori mai mare decat cea a lui Jupiter.
„Acest lucru nu avea niciun sens, deoarece un obiect cu aceasta masa ar fi mult mai stralucitor decat Gliese 229B”, a declarat astronomul Caltech Jerry Xuan, autorul principal al unuia dintre studii, publicat in revista Nature. „De fapt, unele modele prevad ca obiectele cu mase peste 70 de mase ale lui Jupiter fuzioneaza hidrogenul si devin stele, ceea ce in mod clar nu se intampla aici”.
Noile observatii au putut discerne doua pitice separate. Ele orbiteaza in jurul unui tip comun de stea numita pitica rosie, cu o masa de aproximativ sase zecimi din cea a soarelui nostru. In timp ce ambele pitice cenusii sunt mai masive decat Jupiter, diametrul lor este de fapt mai mic decat planeta gigantica gazoasa, deoarece sunt mai dense.
„Inca nu stim cu adevarat cat de diferit se formeaza piticele cenusii si care este tranzitia dintre o planeta gigantica si o pitica cenusie. Limita este neclara. Aceasta descoperire ne arata, de asemenea, ca piticele cenusii pot veni in configuratii ciudate la care nu ne asteptam. Acest lucru arata cat de complex si dezordonat este procesul de formare a stelelor. Ar trebui sa fim intotdeauna pregatiti de surprize”, a spus Xuan.
