„Putin era de negasit” in vreme ce luptatorii lui Prigojin goneau spre Moscova, a dezvaluit o sursa apropiata Kremlinului

In seara zilei de 24 iunie, cand fortele Wagner se aflau la doar cateva sute de kilometri de Moscova, Evgheni Prigojin a anuntat ca isi vor opri inaintarea si „se vor retrage in taberele de campanie, conform planului”. Fondatorul Grupului Wagner a explicat ca „marsul” sau ajunsese intr-un punct „in care era posibila o varsare de sange”, scrie publicatia Meduza.

Aceasta afirmatie nu era doar vaga, ci si neadevarata – 13 piloti rusi fusesera deja ucisi pe parcursul rebeliunii, subliniaza Meduza.

In noaptea dinaintea insurectiei lui Prigojin, fondatorul Wagner a acuzat Ministerul rus al Apararii ca i-a atacat luptatorii, desi nu a prezentat nicio dovada pentru a sustine aceste afirmatii. Prigojin l-a indicat in mod special pe ministrul rus al apararii, Serghei Soigu, numindu-l „las” si „creatura” care trebuie „oprita”.

Chiar inainte ca Prigojin sa-si intoarca in cazarme mercenarii, s-a aflat ca Alexander Lukasenko, presedintele Belarusului, conducea negocierile. Se pare ca el a fost cel care l-a convins in cele din urma pe Prigojin sa se retraga, potrivit reprezentantilor oficiali de la Minsk. Purtatorul de cuvant al Kremlinului, Dmitri Peskov, a confirmat acest lucru, desi Prigojin nu a facut inca niciun comentariu. Potrivit lui Peskov, Prigojin „va pleca in Belarus”, iar Rusia va renunta la dosarul penal impotriva sa. Nu este inca clar ce anume il asteapta pe Prigojin odata ce va ajunge in Belarus.

Potrivit uneia dintre sursele Meduza apropiate Kremlinului, autoritatile ruse au inceput negocierile cu Prigojin in seara zilei de 23 iunie, cand acesta a anuntat inceperea „marsului sau justitiar”.

Conducerea militara, angajatii Kremlinului si oficialii guvernamentali au incercat sa negocieze cu Prigojin, desi nu se stia exact ce anume ar trebui negociat, avand in vedere actiunile sale.

Cererile lui Prigojin erau vagi si ciudate. El dorea ca Soigu sa plece, autonomie asupra afacerilor Wagner si mai multa finantare. Dupa o rebeliune armata insa, nu mai era loc in sistem [pentru Prigojin.] In orice caz, el ar fi sfarsit mai rau, chiar daca i se garanta ca va fi in siguranta si [ca Grupul Wagner] va fi pastrat intr-o anumita masura. El nu voia sa piarda nimic.

Meduza a relatat anterior ca Kremlinul a sperat mai intai sa rezolve situatia „relativ pasnic”, dar nu a reusit sa ajunga la un acord cu Prigojin. Kremlinul a ordonat apoi guvernatorilor si politicienilor rusi sa condamne public actiunile lui Prigojin si sa il declare „tradator”. In jurul orei 10:00 a.m., ora Moscovei, Putin a tinut un discurs televizat la nivel national, numindu-l pe Prigojin „tradator” si denuntand ceea ce el a numit un „pumnal in spate”. Acest lucru parea sa excluda posibilitatea unei solutii pasnice.

Prigojin a raspuns spunand ca „presedintele se insala profund”. El a adaugat ca „nimeni nu se va preda la cererea presedintelui, a Serviciului Federal de Securitate sau a altcuiva”. In acel moment, luptatorii Wagner controlau deja Rostov-pe-Don si erau in drum spre Moscova.

Potrivit surselor Meduza apropiate Kremlinului, la mijlocul zilei de 24 iunie, Prigojin a incercat sa contacteze el insusi Kremlinul. Ar fi incercat chiar „sa-l sune pe Putin, dar presedintele nu a vrut sa vorbeasca cu el”.

Sursele Meduza considera ca Prigojin si-a dat seama probabil ca „a mers prea departe”. In acel moment, luptatorii sai se apropiau deja de raul Oka, unde armata rusa si Garda Nationala isi instalasera prima linie de aparare. In ciuda afirmatiilor lui Prigojin ca „jumatate din armata” era gata sa i se alature, Wagner nu a primit niciun sprijin suplimentar din partea soldatilor in primele ore ale revoltei.

Cel mai probabil, Kremlinul si-a dat seama ca Prigojin isi schimbase obiectivele asa ca a decis sa evite o „confruntare sangeroasa” cu Wagner. La runda finala de negocieri ar fi participat seful de stat major al Kremlinului, Anton Vaino, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrusev, si ambasadorul rus in Belarus, Boris Gruzlov, in timp ce Lukasenko a preluat rolul principal. Potrivit unei surse apropiate Kremlinului, Prigojin a insistat ca negocierile sa includa oficiali de rang inalt. Avand in vedere reticenta lui Putin de a se discuta cu Prigojin, negociatorilor le-au ramas putine optiuni.

„Prigojin avea nevoie de o terta parte de incredere pentru a iesi cat mai putin sifonat. Aici a intervenit Lukasenko. Ii place publicitatea, de aceea a fost de acord”, a declarat sursa pentru Meduza. Este clar ca Lukasenko beneficiaza de acest lucru, stie cum sa profite de publicitate, stie cum sa devina cel care „salveaza Rusia de varsarea de sange sau, mai rau, de un potential razboi civil”, a mai spus sursa.

Sursele Meduza adauga ca Prigojin a sfarsit prin a iesi in cele din urma in pierdere din rebeliune. „El a fost expulzat din Rusia. Presedintele nu va ierta acest lucru”, a explicat o sursa. In timp ce detaliile exacte ale viitorului lui Prigojin inca nu au fost stabilite, el „nu va avea acelasi tip de influenta si resurse ca inainte”. De asemenea, este posibil sa existe schimbari de personal in cadrul Ministerului rus al Apararii, „desi acest lucru ar fi din pricina mai degraba a problemelor interne ale ministerului, decat a cererilor lui Prigojin”.

La inceputul rebeliunii, generalul rus Serghei Surovikin a postat un videoclip in care le cerea luptatorilor Wagner sa se retraga si sa „rezolve problema pe cale pasnica”. Generalul-locotenent Vladimir Alekseev a numit actiunile lui Prigojin „o lovitura de cutit in spate” si „o tentativa de lovitura de stat”.

In decurs de cateva ore, Prigojin s-a intalnit cu Alekseev si cu ministrul adjunct al Apararii, Yunus-bek Yevkurov, la sediul central al Districtului Militar Sud din Rostov-pe-Don. Prigojin le-a spus ca se va indrepta spre Moscova si ca se duce dupa seful Statului Major General, Valeri Gherasimov, si dupa ministrul Apararii, Serghei Soigu. Nici Soigu, nici Gherasimov nu au comentat actiunile lui Prigojin. De asemenea, nu este clar unde anume se aflau acestia in timp ce se desfasurau evenimentele.

O alta sursa Meduza apropiata de conducerea rusa se indoieste ca vor exista schimbari de personal in ministerul Apararii in curand, afirmand ca „Putin nu cedeaza aproape niciodata sub presiune”.

Sursele Meduza au adaugat ca rebeliunea slabeste pozitia lui Putin: „El nu a vrut sa se coboare la nivelul lui Prigojin, dar a fost de negasit dupa discursul national. El este primul la comanda si preia controlul atunci cand este necesar. Nu ar trebui sa il faca pe Lukasenko portavoce si sa le permita oficialilor de securitate ai Rusiei [siloviki] sa conduca negocierile”.

In timp ce Prigojin isi conducea armata spre Moscova, Putin, potrivit purtatorului sau de cuvant Peskov, se ocupa de documente la Kremlin. Avionul lui Putin, echipat pentru a controla armata, ar fi plecat de la Moscova in dupa-amiaza zilei de 24 iunie, disparand de pe radar in apropierea orasului Tver, a relatat iStories, facand referire la datele de zbor extrase de pe Flightradar.

Una dintre sursele Meduza considera ca Putin va incerca acum sa isi consolideze puterea si ca vor creste in intensitate tentativele elitelor rusesti de a „restructura ierarhia”.