Ramane un mister modul in care floarea-soarelui urmareste lumina. Ce arata experimentele in interior si exterior
Cu petalele ei galbene stralucitoare si tulpinile robuste, floarea-soarelui poate parea o simpla incantare de vara. Dar cercetatorii spun ca plantele sunt surprinzator de enigmatice, dupa ce au descoperit ca nu folosesc procese conventionale pentru a urmari soarele pe cer.
Pe parcursul unei zile, floarea-soarelui urmareste traiectoria soarelui deasupra capului – un proces cunoscut sub numele de heliotropism – iar capetele lor se inclina progresiv spre vest, ca urmare a alungirea celulelor de pe partea de est a tulpinii.
Pe timp de noapte, celulele se alungesc pe partea opusa a tulpinii, ceea ce are ca rezultat reorientarea capetelor spre est.
Cu toate acestea, cercetatorii spun ca procesele din spatele urmaririi solare reprezinta un mister neasteptat.
„Atat de multe dintre rezultatele noastre au fost diferite fata de ceea ce anticipam”, a declarat profesorul Stacey Harmer, unul dintre autorii cercetarii de la Universitatea din California, Davis.
Multe plante cresc in directia unei surse de lumina – acest lucru se datoreaza faptului ca atunci cand receptorii de lumina albastra, numiti fototropine, sunt activati pe partea luminata a tulpinii, acestia determina hormonii numiti auxine sa se concentreze pe cealalta parte „intunecata”.
Aceste auxine stimuleaza o alungire a celulelor, ceea ce are ca rezultat indoirea tulpinii spre lumina.
In timp ce noile cercetari sugereaza ca acest mecanism explica modul in care floarea-soarelui se apleaca spre lumina artificiala in interior, se pare ca nu explica modul in care floarea-soarelui urmareste in mod natural traiectoria soarelui.
Scriind in revista Plos Biology, Harmer si colegii sai au declarat ca au analizat mai intai ce gene au fost activate in tulpinile florilor de floarea-soarelui cultivate in interior, atunci cand lumina artificiala albastra a fost luminata dintr-o singura directie.
Rezultatele sugereaza ca genele legate de fototropine au fost „activate” in primul rand in partea luminata a tulpinii, iar cele legate de auxine si de cresterea celulara au fost activate in partea umbrita, sugerand ca floarea-soarelui cultivata in interior se orienteaza spre lumina albastra ca urmare a proceselor conventionale.
Dar cand echipa a trecut la tulpinile de floarea-soarelui din aer liber, a descoperit ceva diferit. Partea estica a tulpinii, partea aflata la lumina soarelui, si partea vestica, partea aflata la umbra, au prezentat putine diferente in ceea ce priveste care dintre aceste gene au fost activate.
Cercetatorii au incercat apoi sa blocheze lumina albastra si ultravioleta sau lumina rosie si cea rosie indepartata, dar nu au descoperit ca heliotropismul ar fi fost afectat la plantele de exterior, ceea ce sugereaza ca, probabil, sunt in joc mai multe cai de semnalizare a luminii in acelasi timp.
In alta ordine de idei, echipa a descoperit ca atunci cand floarea-soarelui cultivata in interior a fost mutata in exterior, plantele au inceput imediat sa urmareasca soarele.
Cu toate acestea, un model diferit de gene a fost activat pe tulpinile lor in prima lor zi in aer liber, in comparatie cu cele din interior sau din zilele urmatoare in aer liber – ceea ce sugereaza ca a fost in joc un fel de mecanism de ajustare.
Harmer a declarat ca aceasta lucrare arata ca rezultatele obtinute in medii controlate nu reflecta neaparat ceea ce se intampla in natura. „Rezultatele noastre sugereaza ca atat urmarirea soarelui, cat si fototropismul in conditii reale sunt mult mai complicate decat ne asteptam”, a spus ea.
