Rascoala tinerilor recruti rusi, relatata de un IT-ist parasutat pe front fara nicio pregatire: „Ofiteri beti ne-au cerut sa tinem piept dusmanului fara arme” – Video

Jurnalistul Vitalie Cojocari (Newsweek Romania) relateaza experianta nebuneasca prin care a trecut un soldat rus proaspat mobilizat in Ucraina. Acesta s-a trezit in tara vecina fara arme, fara echipament si obligat de ofiteri rusi in stare de ebrietate sa le tina piept ucrainenilor.

Relatarea lui Cojocari a fost publicata in premiera pe site-ul rusesc Mediazona.

Iata aceasta poveste nebuneasca, relatata de Cojocari pe pagina sa de Facebook:

Peripetiile bravului soldat Slavik. Am gasit aceasta poveste adevarata intr-o publicatie online ruseasca, Mediazona, una considerata ”agent strain” de Kremlin.

Povestea este oau.

Este pur si simplu demna de stiloul lui Jaroslav Hasek. Varianta ruseasca a lui Hasek.

Dupa ce am citit declaratiile soldatului, personaj reale al acestei povesti… am stat cateva secunde bune cu ochii in ecran. Nu stiu, e de ras? E de plans? Hasek sa judece!

Sau mai bine decideti voi!

Peripetia bravului Slavik incepe pe 22 septembrie, intr-o localitate apropiata de Moscova, cand inca nu era soldat.

Un tanar voluntar dintr-un centru militar i-a adus o decizie de mobilizare. Sora sa, Aliona, a semnat in locul sau. Fara sa stie ca o astfel de decizie nu intra in vigoare daca nu este semnata personal de cel mobilizat, Slavik a mers la Centrul Militar pe 25 septembrie. Mare greseala.

Voia sa vada de ce este mobilizat. Credea ca i se face o nedreptate. Nu l-au mai lasat sa plece din Centrul Militar. L-au mobilizat pe loc.

L-au mobilizat asa cum venise imbracat. A fost trimis in Alabino, un sat aflat langa Moscova. Aici a stat cateva zile fara sa faca nimic, fara sa fie echipat in vreun fel. Ca el mai erau vreo 100 de insi.

Speriati ca vor ajunge la razboi in adidasi si trening, au sunat acasa, iar familiile au pus mana de la mana, au facut credite si le-au cumparat echipament militar, casti, veste antiglont.

Li s-a promis ca vor invata tainele razboiului, ca vor fi instruiti sa traga din diferite arme. Au tras. Insa o singura data, numai din Kalashnikov, cand in poligon si-a facut aparitia intr-o vizita oficiala Serghei Soigu, ministrul apararii.

A plecat Soigu, iar ei au fost dusi imediat undeva la granita cu Ucraina, fara sa mai faca vreo pregatire.

Aici au fost lasati din nou sa astepte. Fara sa fie hraniti, fara sa aiba o urma de cazarma sau baraci.

Dormeau pe unde apucau, pe jos, pe banci, in depozite. Cei care aveau un sac de dormit se puteau considera norocosi.

Au incercat sa se planga ofiterilor. Dar au fost certati aspru. Li s-a spus sa-si tina gura, ca altfel vor fi considerati dezertori. ”Dar nu stim sa tragem cu arma, suntem civili”, incercau sa se apere mobilizatii.
”Ma invatati cum se face armata? Care p..la mea este problema? Sunteti soldati, ar trebui sa stiti sa trageti”, a fost raspunsul unui ofiter aghezmuit.

Pentru ca au fost cazuri cand mobilizatii au tras in superiori, alti ofiteri bauti bine le-au luat soldatilor rusi din povestea noastra toata munitia. Le-au lasat doar automatele. Dar armele erau oricum intr-o stare jalnica, erau ruginite vai mama lor.

Slavik spune ca pe 9 octombrie, fara sa le mai fie returnata toata munitia, au fost trimisi direct pe front.

Numai ca, vedeti voi, frontul este o chestie foarte abstracta. Ca sa intelegeti, incercati sa va puneti in pielea a 100 de rusi “parasutati” in Ucraina, langa o localitate despre care nu stiau nimic, nici macar unde se afla pe harta. Dar cel mai mult nu aveau habar ce urmau sa faca acolo.

Prost echipati, prost instruiti, li s-a spus ca trebuie sa tina piept dusmanului… daca va veni peste pozitia lor. Dupa un astfel de ordin, ofiterii au facut stanga imprejur si dusi au fost. Efectiv i-au abandonat in camp.

Cei mobilizati s-au uitat unii la altii nedumeriti. Iar acum ce facem?

Au facut un inventar. Aveau doua mitraliere mai mari, una nu functiona ori nu avea gloantele potrivite. De fapt, nici macar nu stiau sa o foloseasca bine. Statia care le-a fost lasata ca sa tina legatura cu ofiterii mai tot timpul beti era… defecta. Armele din dotare erau proaste si foarte proaste. Munitie aveau putina spre deloc. Stateau si asteptau.

A inceput sa ploua si pentru a nu fi mereu uzi leoarca, au inceput sa sape niste galerii in pamant. Ca sa le acopere, au fost nevoiti sa adune din nou bani, au mers in localitatea vecina, au cumparat folie.

Si uite asa si-au omorat(ce exprimare ironica pentru un razboi) timpul pe acolo cateva zile.

Pe 12 octombrie sederea neinteleasa le-a fost intrerupta. Artileria ucraineana a inceput bombardamentul unei pozitii aflate la vreo 5 kilometri de ei. Dinspre zona bombardata au aparut cateva zeci de de soldati… rusi.

Slavik povesteste ca acestia le-au dat in sfarsit prima instructiune clara de la inceputul mobilizarii. Una pe care au inteles-o si ei. Era simpla: ”sa fugiti!”

Cand anume sa fuga?

“Cand vor vedea ca din directia bombardamentului se vor retrage tancurile rusesti”, a fost explicatia soldatilor rusi, care se retrageau la randul lor in graba.

Nu a fost nevoie sa astepte mult. La scurt timp cateva tancuri rusesti au trecut pe langa ei cu luminile stinse. Era clara situatia. Nu au avut nevoie de alta invitatie. ”Ne-am strans toate lucrurile si am fugit in directia in care plecasera si tancurile”, povesteste Slavik.

Soldatii au ajuns tancurile din urma intr-o intersectie. Doar ca acolo se aflau si… superiorii lor. Ofiterii despre care v-am spus mai sus, cei beti, care i-au lasat fara arme, cei care i-au abandonat in camp.

Stateau in intersectie ca sa nu-i lase pe soldati sa dea bir cu fugitii. Au urlat la ei sa se intoarca in lupta, doar ca artileria ucraineana a inceput sa bombardeze si acea intersectie, asa ca ”au fugit cu totii ca niste gandaci de bucatarie”, a povestit Slavik.

Din povestea lui nu este clar cati au fost ucisi de bombardamente, cati s-au pierdut in noapte, prin padurile si campurile tomnatice ale Ucrainei. Incepusem povestea cu 100 de indivizi. Ei bine, la un punct de control al unor militii din Lugansk au ajuns doar… 15.

La acel punct de control asa-numitii soldati din Armata Republicii Lugansk i-au lasat sa ramana peste noapte, dar cu o conditie. Le-au luat toate munitiile, toate armele. Multi nu au ramas decat cu hainele pe ei.

3 zile au stat aciuati pe langa acesti tipi dubiosi care mare lucru nu faceau. Jefuiau localitatile din jur, mergeau pe front sa adune arme pe care sa le foloseasca ulterior.

Numai ca situatia asta nu a putut continua prea mult. Asa-numitii soldati ai Armatei din Republica Lugansk le-au spus ”prieteneste” ca ar fi momentul sa stearga putina.

Fara arme, fara veste antiglont, fara echipament, personajele noastre, printre care si Slavik, au luat-o pe jos spre Rusia. In drumul lor au fost luati de un transportator blindat pana la cea mai apropiata localitate, Svatova ori Svatovka. La scurt timp dupa ce au ajuns, din 15 persoane au ramas si mai putini, catorva li s-a pierdut urma subit prin oras. Au disparut fara sa spuna un cuvant.

Ajungem la data de 17 octombrie, cand Slavik, care cu doar cateva saptamani in urma era un rus impatimit al jocurilor pe calculator, a facut o chestie care a creat un pic de valva in Ministerul Apararii din Rusia.

Slavik a publicat ceva pe canalul sau de youtube, canal destinat gamingului. Pana atunci punea aici doar imagini din jocurile cu multe impuscaturi. Deci, a publicat un clip de vreo 26 de minute filmat inca pe 8 octombrie. Apare impreuna cu alti barbati mobilizati, acoperindu-si fetele, povestind o parte din dezastrul descoperit de ei in armata. Cam ce v-am zis eu mai sus.

Apoi Slavik a vorbit cu jurnalistii de la Mediazona.

Cateva mame ale soldatilor au incercat sa se planga la procuratura militara facand apel la clip. Li s-a spus ca sunt… mame de dezertori.

Cat despre Slavik a ajuns ulterior in Rusia, intr-o localitatea de la granita, iar aici i s-a pierdut urma, spun jurnalistii de la Mediazona.

In comentariile la videoclipul publicat pe YouTube, oamenii scriu ca peripetiile bravului soldat Slavik s-au terminat. Slavik este… mort.