Reactia BOR dupa decizia CEDO privind cuplurile de acelasi sex: „Niciun text european sau international nu poate obliga statele sa creeze un statut particular pentru cei care coabiteaza, fie ei de sex diferit, fie de acelasi sex”
BOR a anuntat, miercuri, dupa decizia CEDO prin care se solicita Romaniei sa legalizeze casatoriile intre persoanele de acelasi sex, ca „niciun text european sau international nu poate obliga statele sa creeze un statut particular pentru cei care coabiteaza, fie ei de sex diferit, fie de acelasi sex”.
„Acordarea unui statut legal „cuplurilor” de acelasi sex, prin legalizarea parteneriatelor civile, s-a dovedit a fi doar o sireata si favorabila miscare politica spre acordarea „dreptului” de a se casatori persoanelor care, prin natura optiunilor sexuale libere, se situeaza totusi in afara ratiunilor si scopurilor fondatoare ale familiei naturale intemeiate pe casatorie”, afirma BOR intr-un comunicat de presa.
Comunicatul integral al BOR
Patriarhia Romana, in consonanta cu celelalte Biserici ortodoxe, dezaproba constant promovarea ideii de parteneriat civil, precum si legiferarea acestuia, intrucat el reprezinta nu doar o inutila suprapunere cu valida institutie a casatoriei, ci si o reala subminare a asumarii responsabilitatii integrale a celor doi soti, precum si sursa toxica (dovedita in alte societati) a destramarii importantei si autoritatii moral formatoare a familiei.
In realitate, parteneriatul civil legalizeaza concubinajul, ii deresponsabilizeaza in timp pe cei doi parteneri in detrimentul mamei si al copilului, deservind practic interesul major al acestuia.
Cadrul legal care protejeaza in mod optim „cresterea, educatia si instruirea copiilor” este doar familia naturala (art. 48, al. 1 din Constitutia Romaniei).
Din punct de vedere moral parteneriatul civil este un surogat al casatoriei si un element destructurant al ordinii spirituale si morale din societate.
Legalizarea parteneriatelor civile a devenit pretutindeni unde a fost acceptata primul pas spre legalizarea „casatoriei intre persoanele de acelasi sex”, ea nefiind decat mijlocul prin care se poate ajunge la aceasta „casatorie”.
Acordarea unui statut legal „cuplurilor” de acelasi sex, prin legalizarea parteneriatelor civile, s-a dovedit a fi doar o sireata si favorabila miscare politica spre acordarea „dreptului” de a se casatori persoanelor care, prin natura optiunilor sexuale libere, se situeaza totusi in afara ratiunilor si scopurilor fondatoare ale familiei naturale intemeiate pe casatorie.
Experienta statelor care au legalizat casatoriile intre persoanele de acelasi sex este graitoare.
Domeniul dreptului familiei este insa „strans legat de traditiile culturale si istorice ale fiecarei societati si de conceptiile sale profunde”, asadar niciun text european sau international nu poate obliga statele sa creeze un statut particular pentru cei care coabiteaza, fie ei de sex diferit, fie de acelasi sex.
CEDO a decis, in procesul intentat de liderul Asociatiei Accept, Florin Buhuceanu, ca Romania incalca articolului 8 (dreptul la respectarea vietii private si de familie) din Conventia Europeana privind Drepturilor Omului.
Decizia a fost luata cu o majoritate de 5 la 2.
CEDO stipuleaza ca Romania trebuie sa ofere cuplurilor de acelasi sex masuri de protectie similare casatoriei.
Decizia CEDO:
Curtea a reiterat ca statele membre au fost obligate sa asigure un cadru juridic care sa permita recunoasterea si protectia adecvata a relatiilor cuplurilor de acelasi sex. In acest sens, Curtea a facut referire la acest sens la hotararea pronuntata de Marea Camera Fedotova si altii impotriva Rusiei (nr. 40792/10 si 2 altele) si la tendinta clara in curs de desfasurare in statele membre. Statele aveau o anumita marja de apreciere („marja de apreciere”) in ceea ce priveste forma de recunoastere si tipul de protectie acordata.
In conformitate cu legislatia romana, doar o singura forma de uniune familiala – casatoria intre persoane de sex opus – era legal recunoscuta legal. Mai multe incercari de a schimba aceasta situatie juridica au esuat in Parlamentul Romaniei, iar guvernul nu a dat niciun indiciu cu privire la intentia sa de a largi accesul la protectiile legale pentru alte relatii, declarand ca „interesul predominant” era acela de a nu acorda protectie unor astfel de uniuni in temeiul articolului 8, in contrast flagrant cu situatia dintr-un numar mare de alte state membre ale Conventiei.
Solicitantii, ca si alte cupluri aflate in situatia lor, nu au putut avea acces la numeroase servicii sociale si civile drepturi sociale si sociale de care dispun cuplurile casatorite in temeiul legii, precum si de a reglementa domenii precum proprietatea, intretinerea si mostenirea in cadrul cuplului. Curtea a luat act de argumentul Guvernului potrivit caruia aceste drepturi ar putea fi reproduse prin acorduri contractuale private, dar a considerat ca argumentul nu era detaliat si, in orice caz, fusese deja respins in jurisprudenta Curtii.
In plus, Curtea a declarat ca atitudinile negative din partea majoritatii heterosexuale nu pot prevala asupra intereselor reclamantilor de a le fi recunoscute relatiile, si ca permiterea recunoasterea uniunilor intre persoane de acelasi sex nu ar aduce atingere institutiei casatoriei, deoarece cuplurile de sex opus ar putea sa se casatoreasca in continuare.
In general, niciunul dintre argumentele prezentate de Guvern pentru a justifica restrictia privind dreptul legal de uniunilor legale la casatoria heterosexuala ar putea prevala asupra interesului reclamantilor de a le fi recunoscute relatiile recunoscute. Prin urmare, a existat o incalcare a articolului 8 din Conventie.
