Rectorul SNSPA, Remus Pricopie: „Presedintele Iohannis va avea un cuvant de spus in identificarea unei solutii de echilibru pentru urmatorul ciclu politic din Romania. Klaus Iohannis nu si-a epuizat resursele politice”
In partea a doua a interviului nostru, am discutat cu rectorul SNSPA, prof. univ. dr. Remus Pricopie, despre care ar fi variantele de guvernare dupa alegerile parlamentare din toamna acestui an, despre cine ar putea fi viitorul presedinte al Romaniei dar si despre controversata „accedere” a tarii noastre in Spatiul Schengen.
Guvernul grec a anuntat recent ca va introduce votul prin corespondenta la alegerile europarlamentare, pentru a combate absenteismul. Ar fi aceasta masura o solutie si pentru Romania, avand in vedere ca in ultimii ani alegerile nu au adus la urne, in general, mai mult de jumatate dintre cetatenii romani?
Votul prin corespondenta exista si in Romania si este foarte bine ca exista. Participarea publica, inclusiv cea electorala, poate fi incurajata nu numai prin instrumente de vot suplimentare, cum este votul prin corespondenta, dar in primul rand prin cresterea simtului civic. Repet, romanii au iesit masiv la vot in primavara lui 2019 pentru ca au inteles ca Romania este in pericol, daca „Modelul Dragnea” este validat electoral. Estimez ca, daca acest lucru va fi inteles si cu ocazia alegerilor din 2024, si anume ca, intr-un fel, votul nu mai este in primul rand despre cine va fi presedinte, premier, primar sau europarlamentar, ci despre mentinea Romaniei pe directia prosperitatii, in interiorul unor granite sigure, sub umbrelele UE si NATO, atunci mult mai multi romani vor veni si vor vota politicieni si partide pro-europene.
Alegerile locale se vor desfasura intr-un singur tur de scrutin, determinandu-i pe multi sa ridice problema reprezentativitatii – avem, de pilda, si astazi primari alesi de doar un sfert dintre cetatenii cu drept de vot. De ce considerati ca partidele care ar putea schimba situatia – PSD si PNL, care au majoritate calificata in Parlament – se opun alegerii primarilor in doua tururi de scrutin?
Acest sistem de vot – uninominal cu un singur tur de scrutin – este si legal, si legitim, fiind folosit in multe alte tari, ca de exemplu SUA sau Marea Britanie. Evident, ca orice sistem, are avantaje si dezavantaje. Este un sistem simplu, care avantajeaza formatiunile politice mari, in detrimentul celor mici sau mai noi. In acelasi timp, insa, se considera ca acest sistem permite o mai mare stabilitate si predictibilitate a sistemelor politice in care se aplica.
Da, apar si situatii atipice, ca de exemplu sa castigi un mandat in parlament sau o pozitie de primar cu un procent foarte mic, raportat la total electori, dar aici se aplica principiul „castigatorul ia totul”. Prin urmare, intr-un astfel de sistem ar trebui sa creasca interesul de participare la vor, cel putin in cazul opozantilor, daca vor sa castige puterea. Ne reintoarcem, deci, la nevoia cresterii, a stimularii participarii civice in general si a celei electorale in special.
La noi, sistemul actual – uninominal intr-un singur tur – avantajeaza cele doua partide mari (PSD si PNL), dar cercetarile ne arata ca revenirea la doua tururi nu ar schimba semnificativ raporturile mari de forte intre partide, in urma alegerilor locale, ci doar ar da posibilitatea unor jocuri politice mai largi in cazul alegerilor primarilor in anumite orase mari.
Se vorbeste tot mai mult in cercurile politice de o „intelegere tacita”, prin care in 2024 PNL ar urma sa dea presedintele, in persoana domnului Ciuca, PSD premierul – Marcel Ciolacu pastrandu-si postul inca patru ani. De altfel, Rares Bogdan ne asigura ieri ca „Nicolae Ciuca va fi viitorul presedinte al Romaniei, stiu ce vorbesc”. Cum comentati aceste afirmatii? Pierde din nou PSD sansa de a da presedintele tarii?
Nu cred ca lucrurile sunt chiar atat de simple, adica o intelegere intre 4, 6 sau 8 persoane, care reprezinta doua sau trei partide, poate conduce la transarea problemei alegerilor prezidentiale din Romaniei, in 2024. Experienta noastra democratica de aproape 34 de ani ne spune ca ai nevoie de foarte multe lucruri pentru a castiga votul romanilor, intr-o competitie electorala prezidentiala, ca de exemplu: o infrastructura electorala puternica; o masinarie de comunicare electorala, capabila sa acopere toate localitatile din Romania, la care adaugam si diaspora; un candidat puternic; un proiect de tara simplu si clar, pentru o Romanie democratica si prospera; voturi, respectiv aproximativ 2,5-3 milioane, pentru a intra in turul II, si capacitatea de a aduna alte 2,5 spre 3 milioane de voturi, in turul doi, pentru a castiga alegerile prezidentiale.
In acest moment, NU exista nimeni care sa detina toate aceste elemente simultan. Sondajele pe care le vedem reflecta simple aproximari ale optiunilor votantilor romani, dar NU si capacitatea „candidatilor” de a transforma o optiune in vot, cu ocazia alegerilor. Prin urmare, este firesc ca fiecare partid politic si/sau potential candidat sa inceapa un proces complex de negociere, in urma caruia sa creasca sansele pentru a ajunge castigator, dupa al doilea tur de scrutin.
In acest context, nu cred in capacitatea unui candidat independent – de exemplu, Mircea Geoana sau orice alt nume ati avea in minte, ca independent – de a castiga alegerile, in absenta sprijinului unuia dintre partidele mari. Pe de alta parte, sunt de acord ca o negociere intre PSD si PNL, care sa plece in primul rand de la dorintele electoratului roman, ar putea sa conduca la o solutie interesanta, creativa, pentru alegerile prezidentiale din acest an. Ramane de vazut in ce masura aceste partide vor avea capacitatea sa gandeasca atipic, sa accepte sa imparta un proiect castigator sau fiecare va dori sa-si impuna propriul proiect, asociat, evident, si cu riscuri.
Nu in ultimul rand, cred ca Presedintele Iohannis va avea un cuvant de spus in identificarea unei solutii de echilibru pentru urmatorul ciclu politic din Romania. Klaus Iohannis nu si-a epuizat resursele politice – nici cele interne, nici cele externe –, chiar daca multi comentatori se grabesc sa-i anunte pensionarea. Europa are nevoie de lideri, de actori politici cu greutate, pentru 2024–2029, iar Klaus Iohannis isi va asuma un astfel de rol.
USR a castigat, la europarlamentarele din 2019, aproape 23% din voturi. Astazi, potrivit sondajelor, nu trece de 13%. Unde s-au „evaporat” cele zece procente lipsa? S-au redirectionat catre AUR, cum sustin unii analisti sau pur si simplu acei alegatori au renuntat sa mai voteze?
Din pacate, USR va ramane in manualele de istorie ca partidul politic incapabil sa tina in frau orgoliile personale, pentru a da prioritate interesului comun. Aici a pierdut enorm, atat in perioada in care a fost in opozitie, dar si cat timp a stat la guvernare. Sa nu uitam ca au guvernat alaturi de PNL, in 2021, dau au ales sa demisioneze, ca apoi, in asociere cu AUR, sa utilizeze un instrument inventat de Dragnea: motiunea de auto-cenzura. Toate aceste gesturi pripite, necantarite, la care se adauga lunga lista de scandaluri interne, au diminuat semnificativ increderea votantilor sai in USR. Prin urmare, era firesc sa vedem o reorientare a electoratului sau, sau pur si simplu o izolare a unei parti a electoratului sau. Nu stiu cati s-au dus spre AUR sau spre PNL. Ceea ce stiu insa este ca Romania are nevoie de o opozitie matura, iar aceasta nu poate fi reprezentata de AUR, ci de USR sau o alta formatiune democratica.
Mult trambitata intrare in Schengen s-a dovedit a fi un balon de sapun: austriecii au acceptat doar renuntarea la controalele aeriene si navale, nu si la cele terestre, care constituie, de fapt, adevarata problema. In schimb, ei au reusit sa ne impuna sa primim azilanti din Siria si Afganistan, tari considerate a fi focare de fundamentalism. Considerati acest acord un semi-esec diplomatic, facut din dorinta premierului Ciolacu de a arata romanilor macar un rezultat concret sau maximum din ce am fi putut obtine de la Austria?
Tema Schengen este una foarte complicata, iar istoria sa nu incepe cu solicitarea Romaniei de a intra in acest spatiu „fara granite”. Chiar Austria a avut, la momentul aderarii sale la Schengen, o lunga serie de negocieri, nu toate foarte placute. Prin urmare, eu cred ca ar trebui sa fim ceva mai retinuti atunci cand criticam ceea ce s-a obtinut. Eu cred ca este un succes pentru simplu fapt ca Romania, incepand cu 2024, este parte a acestui club. Discutiile despre Schengen terestru, da, vor mai dura, poate 3 luni, poate 6 luni, poate 9 luni, DAR Romania este parte a spatiului Schengen, iar integrarea deplina se va face intr-un orizont de timp rezonabil.
Cine striga la Bucuresti ca Romania nu bate cu pumnul in masa, la Bruxelles, fie nu intelege nimic din ce inseamna Uniunea Europeana, fie este de rea-credinta. Proiectul european a ajuns atat de departe, in cei peste 70 de ani, pentru ca tarile membre au stiut sa caute punctul de echilibru, nu sa tipe unele la altele.
Eu sunt optimist ca Romania va adera integral la Schengen, cat de curand, iar in viitorul apropiat tara noastra va fi si mai activa si vizibila in spatiul european. Trebuie insa sa facem numai cateva lucruri: sa fim seriosi, sa stim ce vrem si sa muncim pentru a obtine ceea ce vrem.
Va solicit o predictie: in contextul situatiei geopolitice din estul Europei si al alegerilor din 2024, la finele acestui an Romania va fi o tara mai stabila, la fel de stabila sau mai putin stabila decat este in momentul de fata?
Eu sunt un optimist realist. Vreau sa cred ca vom merge in directia echilibrului, a stabilitatii, a dezvoltarii. Pentru a face acest lucru, avem insa nevoie de foarte multa precautie si intelepciune. Nu avem voie sa cadem in capcana AUR, construita cu meticulozitate de Moscova. Nu avem voie sa fim individualisti, si ma refer aici in principal la partidele politice, care pot fi dispuse sa riste orice si oricat pentru a castiga puterea totala. Va trebui sa cautam in adancul resurselor noastre nationale, ale culturii si valorilor noastre, acele elemente care ne unesc, acele elemente care ne fac mai puternici. Va trebui sa tratam subiectele importante ale tarii cu maxima seriozitate. Va trebui sa avem puterea sa distingem intre succes si greseala, sa lasam in urma „coeziunea de partid”, in detrimentul interesului national, sa fim capabili sa readucem meritocratia la locul pe care-l merita, fara sa construim insa o vina publica la adresa celor care nu au avut aceleasi oportunitati in viata. Romania nu este numai a celor merituosi, dar si a celor care nu au un loc de munca, a celor dezavantajati social, a celor care nu pot – sau nu mai pot – sa se descurce singuri in viata. Ar trebui sa renuntam sa construim, mai ales cu ajutorul unor canale mass media, demoni artificiali, asupra carora sa canalizam, la comanda, ura publica – asa cum procedeaza azi AUR.
In schimb, ar fi extraordinar daca anul 2024 ne-ar ajuta sa ne concentram pe ceea ce este important, pe ce avem de corectat in societatea noastra, astfel incat fiecare roman sa se simta acasa, aici, in tara lui.
