„Romania se afla intr-un punct de cotitura periculos”. Ampla analiza Foreign Policy, AUR si un cunoscut afacerist sunt indicati ca factori de risc

Romania se afla intr-un punct de cotitura periculos. Este din ce in ce mai importanta pentru lume, dar devine si din ce in ce mai instabila, sustine influenta revista Foreign Policy intr-o ampla analiza.

Iata traducerea analizei publicate de Foreign Policy:

Presedintele ucrainean Volodimir Zelenski a vizitat Romania la 10 octombrie, dar vizita nu a decurs in totalitate conform planului, un discurs programat in fata legislativului tarii fiind anulat in ultimul moment.

Zelenski insusi a anulat discursul, dar motivul real a fost reactia partidului nationalist de opozitie din Romania, Alianta pentru Unirea Romanilor (AUR), care a amenintat ca va protesta impotriva discursului. Partidul dublat sprijinul din partea electoratului de la alegerile parlamentare din 2020. AUR conduce in unele sondaje pentru alegerile pentru Uniunea Europeana de anul viitor din tara, chiar daca Ucraina si Moldova au interzis liderului sau sa intre in tarile lor din cauza presupuselor legaturi cu Kremlinul.

Tara se confrunta cu un punct de cotitura – atat in ceea ce priveste pozitia sa fata de Ucraina, cat si pozitia sa in Europa. In urma revenirii controversatului populist slovac Robert Fico si a schimbarii ulterioare a Slovaciei spre o pozitie apropiata de cea a Ungariei in ceea ce priveste opozitia fata de sprijinul european pentru Kiev, Bucurestiul se va dovedi probabil urmatorul camp de lupta. Insa impactul va fi mult mai semnificativ.

Romania joaca un rol major in furnizarea de ajutor umanitar si in livrarea de echipamente militare catre Ucraina, dar, cel mai important, este aliatul de baza pentru a permite cerealelor sa ajunga pe pietele mondiale. Mai mult de jumatate din granele ucrainene au fost exportate prin Romania de cand a inceput invazia la scara larga a Rusiei, in februarie anul trecut.

Relatiile Romaniei cu Kievul sunt un subiect sensibil pe plan intern si international. Potentialul viraj al Romaniei va avea ramificatii majore pentru mediul economic si politic mai larg al Europei, deoarece tara este, de asemenea, menita sa joace un rol-cheie in securitatea energetica europeana si mondiala in urmatorii ani.

In luna iunie a acestui an, multinationala austriaca OMV si compania romaneasca de gaze Romgaz au anuntat ca intentioneaza sa investeasca pana la 4 miliarde de euro (aproximativ 4,26 miliarde de dolari) in dezvoltarea unor zacaminte de gaze naturale in Marea Neagra, un proiect care, in opinia companiilor, ar putea produce cel putin 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an. Dezvoltarea infrastructurii ar urma sa inceapa anul viitor si se spera ca productia va incepe in 2027. Dezvoltarea acestei resurse ofera promisiunea atenuarii amenintarilor rusesti pe termen mediu, datorita promisiunilor industriei de hidrocarburi proprii Romaniei.

Dezvoltarea cu succes a productiei de gaze naturale din Romania ofera capacitatea de a atenua arma economica cheie pe care Kremlinul a folosit-o impotriva Europei in paralel cu razboiul sau din Ucraina, si anume, militarizarea livrarilor de gaze naturale, care a inceput inainte de invazie si s-a intensificat dupa aceasta.

Impactul strategiei Kremlinului a fost semnificativ, ducand inflatia la cote nemaiintalnite in ultimele decenii, desi Uniunea Europeana a reusit sa isi diminueze dependenta de gazele naturale rusesti – gazul rusesc scazand la doar 8,4% din importurile europene in primele sapte luni din 2023, fata de 45% in 2021.

Cu toate acestea, Kremlinul a aratat clar ca este dispus sa tinteasca economiile europene si prin intermediul altor marfuri. Retragerea sa din Initiativa privind cerealele din Marea Neagra, in iulie, nu a avut impactul major de temut asupra preturilor globale ale cerealelor, dar a dus la cresterea tensiunilor pe pietele europene de gaze, inclusiv la o disputa a Kievului cu Ungaria, Polonia si Slovacia in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului, din cauza restrictiilor unilaterale impuse de acestea asupra cerealelor ucrainene,

In acest timp, AUR si alte partide politice romanesti au cochetat cu o astfel de actiune. Nu exista nicio indoiala ca Rusia va continua astfel de actiuni si in privinta altor clase de marfuri.

Dar gazul este, fara indoiala, cel mai semnificativ, cu o piata globala care este nervoasa in legatura cu orice intrerupere a aprovizionarii in viitorul apropiat. In ultima saptamana, preturile europene si mondiale la gaze au crescut din cauza unei scurgeri suspecte la o conducta offshore intre Finlanda si Estonia. De asemenea, noi cresteri ale pretului gazelor naturale ameninta sa determine o noua inflatie, ceea ce, la randul sau, va necesita o noua crestere a ratelor dobanzilor si costurile politice si economice pe care acestea le implica.

Prin urmare, este extrem de important pentru Ucraina, Europa si, in general, pentru Occident, ca gazul romanesc sa curga cat mai curand posibil. Rusia, in schimb, are toate motivele sa se opuna. Militarizarea de catre Rusia a Marii Negre – unde revendica apele teritoriale care se invecineaza cu Romania prin ocuparea si anexarea ilegala a Crimeei – este o amenintare imediata evidenta, dar nu singura, iar in Romania ar putea incerca sa profite de lipsa relativa de atentie pe care o primeste acest subiect pentru a incerca sa submineze proiectul.

Rusia are o istorie indelungata de utilizare a retelelor de influenta si a partenerilor de afaceri pentru a se impune in proiectele energetice din Europa, inclusiv in Romania. Companiile rusesti au investitii in sectorul metalurgic al tarii, precum si in sectorul hidrocarburilor si in industria portuara. O serie de oameni de afaceri romani sunt, de asemenea, parteneri de lunga durata ai Kremlinului in furnizarea de servicii in Rusia.

Mult prea des, aceste actiuni au trecut pe sub radar. Si in timp ce Statele Unite si Uniunea Europeana au adoptat in ultimii ani noi si semnificative agende anti-cleptocratie – si le-au sustinut cu amenintari de sanctiuni -, latratul a fost mai rau decat muscatura.

De exemplu, compania romaneasca de servicii petroliere Grup Servicii Petroliere (GSP) – controlata de Gabriel Comanescu – are o lunga istorie de contracte cu Kremlinul. De asemenea, nu a anuntat planuri de a parasi piata rusa, in ciuda sanctiunilor sporite dupa izbucnirea razboiului si chiar si atunci cand brutalitatea invaziei rusesti si crimele de razboi asociate au devenit evidente.

Compania a intreprins anterior lucrari care acum ar incalca sanctiunile internationale, mai ales in iulie 2014, cand a ajutat compania petroliera de stat rusa Gazprom Neft prin efectuarea de lucrari de foraj in Marea Arctica. Acel contract a fost anuntat cu doar cinci zile inainte ca Statele Unite sa introduca sanctiunile sectoriale impotriva Rusiei, care interziceau in mod specific sprijinul pentru proiectele rusesti de dezvoltare a hidrocarburilor din zona arctica pentru companiile afectate. Gazprom Neft a fost adaugata pe lista la scurt timp dupa aceea, dar contractul cu GSP a scapat la timp.

GSP a fost, de asemenea, subiectul unor investigatii rezultate in urma dezvaluirilor din Panama Papers. Proiectul RISE din Romania, un grup non-profit de jurnalism de investigatie care lucreaza in colaborare cu Organized Crime and Corruption Reporting Project, a transmis in 2017 ca firma nu numai ca a folosit pe scara larga structuri offshore pentru a-si minimiza sumele de platit ca impozite, dar s-a implicat si in tranzactii suspecte pentru a achizitiona 10 sonde de la OMV Petrom, societatea mixta a OMV cu guvernul roman. Un lider sindical local a fost ulterior incarcerat pentru delapidare.

Bilantul Romaniei in ceea ce priveste combaterea coruptiei si a retelelor de influenta rusesti pe cont propriu a fost mixt. Directia Nationala Anticoruptie (DNA) a fost prezentata nu cu mult timp in urma ca un exemplu de frunte in Europa de Est pentru astfel de eforturi, dar reputatia sa a suferit de atunci lovituri substantiale. Fosta sefa a directiei, Laura Codruta Kovesi, a fost demisa in 2018, dupa ce Partidul Social Democrat (PSD) a cerut inlaturarea sa, in ciuda faptului ca presedintele Klaus Iohannis a incercat sa opreasca acest demers, o demitere despre care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca a incalcat procedura legala.

Desi Codruta Kovesi a devenit intre timp procuror-sef al Uniunii Europene, agenda anticoruptie din Romania a fost efectiv inghetata de la demiterea sa. A avut loc o schimbare rapida a conducerii DNA, iar mass-media din Romania a scris in mod repetat ca conducerea acesteia a devenit supusa preferintelor politice ale guvernului, in loc sa acorde prioritate eficientei in combaterea coruptiei.

Romanii au iesit in mod repetat in strada in 2017 si 2018 pentru a protesta impotriva reformelor judiciare percepute ca institutionalizand controlul politic asupra sistemului judiciar, iar la alegerile din decembrie 2020, alianta liberala USR Plus a inregistrat cel mai bun rezultat din istoria sa, cu aproape 16% din voturi, plasandu-se pe locul al treilea, in urma factiunilor politice care au dominat de mult timp, PSD si rivalii sai din Partidul National Liberal (PNL), care afirma ca e de centru-dreapta.

Chiar si inainte de ascensiunea amenintarii electorale a AUR, parlamentul fracturat al Romaniei a fost extrem de disfunctional – si a lasat tara fara o capacitate credibila de a aborda pe cont propriu coruptia si potentiala influenta rusa.

O scurta alianta intre USR si PNL s-a prabusit dupa doar noua luni. Romania a avut patru prim-ministri in ultimii trei ani, iar ultimele coalitii au reunit PNL si PSD, desi functia de prim-ministru a fost asigurata prin rotatie intre cele doua partide. Ultimul lor guvern, format in iunie 2023, este condus de liderul PSD, Marcel Ciolacu, el insusi cercetat candva pentru potentiale fapte de coruptie de catre DNA sub Codruta Kovesi.

Intre timp, alianta USR Plus s-a scindat, iar multi dintre votantii PNL par sa o abandoneze in favoarea Aliantei populiste de extrema dreapta AUR, tragand intregul discurs politic al tarii spre dreapta si indepartandu-l de problemele legate de coruptie.

In acest context, promisiunea Romaniei privind gazele naturale trebuie sa fie o prioritate pentru a se asigura ca este dezvoltata in beneficiul romanilor – si pentru Europa si Ucraina. De asemenea, Europa trebuie sa actioneze acum, sa se angajeze proactiv in abordarea preocuparilor politice ale romanilor, pentru ca AUR sa nu profite de situatie.

Mai exista inca licariri de speranta – un sondaj recent a aratat ca secretarul adjunct al NATO, Mircea Geoana, este favorit sa castige presedintia daca va candida ca independent.

Nu este prea tarziu pentru ca momentul de cotitura al Romaniei sa fie unul pozitiv.