Rusia a intrat in criza de rachete. A inceput sa foloseasca in Ucraina rachetele sol-aer S-300 pentru tinte terestre

Ucraina anunta ca Rusia foloseste in prezent rachetele sale sol-aer cu raza lunga de actiune S-300 pentru a ataca tinte terestre din Ucraina. 

Vitali Kim, guvernatorul regiunii Mykolaiv, este cel care a precizat ca Rusia utilizeaza rachete S-300, fara a preciza ce versiuni sunt folosite. Rusia opereaza atat seria S-300P pe sasiu pe roti 8×8, cat si S-300V, care foloseste un sasiu pe senile si care ofera o capacitate imbunatatita de rachete antibalistice.

Kim spune ca 12 rachete au fost lansate de S-300 in atacuri terestru, vizand regiunea Mykolaiv, dar el mai noteaza ca, in ciuda faptului ca rachetele au fost dotate cu ghidare GPS, ele raman imprecise.

Rachetele utilizate in seria S-300P au sisteme de ghidare inertiala cu actualizari furnizate prin legatura radio si, pentru faza terminala, ghidare radar semi-activa, precizeaza The Drive.

La inceputul anului 2011, regimente din cadrul Fortelor Aeriene Ruse si al Fortelor de Aparare Aeriana din Districtul Militar de Est ar fi efectuat manevre in timpul carora cinci rachete S-300 au fost trase asupra unei simulari de „formatiuni armate necunoscute”, care a fost complet distrusa.

In ceea ce priveste motivul pentru care Rusia pare sa foloseasca acum S-300 pentru a ataca tinte terestre in Ucraina, acest lucru este oarecum neclar. Pe de o parte, ar parea sa indice o lipsa de armament mai adecvat, inclusiv rachete  cu ghidare de precizie. Intr-adevar, o parte din motivul pentru care armata rusa a exersat folosirea S-300 pentru atacuri terestre in ultimii ani este relativa raritate a rachetelor tactice sol-sol, cel putin in comparatie cu nivelurile din timpul Razboiului Rece.

Intre timp, inca de la inceputul razboiului din Ucraina, au existat informatii, inclusiv din partea Pentagonului, potrivit carora stocurile Rusiei de rachete cu raza lunga ar fi pe terminate, in special cele mai moderne rachete de croaziera de atac terestru lansate de pe bombardiere, precum si de pe nave de razboi de suprafata, submarine si lansatoare terestre.

In acelasi timp, inlocuirea acestor tipuri de rachete a devenit mai dificila. Nu numai ca sunt scumpe, dar efectul sanctiunilor impotriva Moscovei ingreuneaza aproape sigur obtinerea anumitor componente critice.

Este foarte posibil ca aceste considerente sa fi condus, de asemenea, la decizia Rusiei de a utiliza rachete de tip Kh-22 (sau echivalentul lor modern Kh-32) lansate din aer  impotriva tintelor de pe uscat, lucru pentru care aceste rachete nu sunt cele mai potrivite.

Pe de alta parte, este posibil ca S-300 sa fi fost introdusee in actiune impotriva tintelor terestre cel putin partial din motive practice. Daca  o tinta care se afla in afara razei de actiune a artileriei standard, iar o baterie de aparare aeriana S-300 se afla in raza de actiune, ar putea avea sens sa o atace prin aceste mijloace, mai degraba decat sa apeleze la un atac cu rachete de croaziera mai costisitor. Nu numai ca racheta de croaziera de atac terestru ar trebui sa parcurga o distanta mai mare pentru a lovi tinta, dar ar face acest lucru zburand mai incet si ar dura mult mai mult timp pentru a intra in actiune. Rachetele balistice cu raza scurta de actiune Iskander-M ale Rusiei sunt, de asemenea, arme care probabil ca se afla in scadere si sunt de mare importanta, mentinerea unui stoc minim fiind o problema strategica.