„Rusia si-a pierdut soft power-ul”: Cum destabilizeaza razboiul din Ucraina relatiile cu vechii aliati sovietici
Protestatarii georgieni care au marsaluit saptamana aceasta in fata parlamentului tarii impotriva unei noi legi privind „agentii straini” purtau pancarte pe care scria „Nu legii rusesti!”, iar altele denuntau spiritul de autocratie si imperialism care este acum ferm asociat cu influenta Moscovei in regiune, scrie The Guardian.
Dupa toate aparentele, legea la care s-au opus a fost o initiativa locala pentru a permite partidului de guvernamant Visul georgian sa ia masuri drastice impotriva societatii civile si sa castige viitoarele alegeri. Dar apropierea perceputa a acestui partid de Moscova si asemanarile cu o lege ruseasca notorie impotriva „agentilor straini” au fost un strigat de mobilizare popular pentru georgienii care s-au alaturat protestelor.
„Toata lumea stie ca Rusia nu este populara aici”, a declarat Kornely Kakachia, profesor la Universitatea de Stat din Tbilisi si director al Institutului Georgian de Politica din Tbilisi. „Iar [protestatarii] vor sa le arate georgienilor care ar fi rezultatul acestei [legi]. Uitati-va la ce s-a intamplat cu Rusia”.
De la Erevan la Chisinau si de la Tbilisi la Astana, invazia Ucrainei a amplificat temerile legate de agresiunea rusa in unele tari si le-a fortat pe altele, considerate aliati, sa reevalueze rolul Moscovei ca partener stabil. Si a accelerat o tendinta in randul tinerilor nascuti dupa epoca Uniunii Sovietice de a adopta o pozitie mai vocala impotriva influentei rusesti in regiune.
„Rusia si-a pierdut soft power-ul”, a declarat Kakachia. „Nu mai stiu cum sa o foloseasca cu vecinii lor. Ei folosesc doar forta bruta”.
Actiunile Rusiei s-au intors impotriva lor in multe feluri. A facut ca Ucraina sa primeasca un ajutor militar fara precedent din partea unei coalitii conduse de SUA; Finlanda si Suedia au depus cereri de aderare la NATO; iar Occidentul a dat dovada de o tarie neasteptata in impunerea de sanctiuni impotriva Moscovei si a renuntat la energia ruseasca.
Printre vecinii apropiati ai Moscovei, ani de munca pentru a cultiva elitele politice, pentru a dezvolta increderea in garantiile de securitate rusesti si a insufla nostalgia locala pentru Uniunea Sovietica au fost zdruncinati de pariul Rusiei in Ucraina.
„Cum sa traiesti alaturi de acest tip de stat care este toxic?”, a declarat Nargis Kassenova, director al programului privind Asia Centrala la Centrul Davis pentru Studii Ruse si Eurasiatice de la Universitatea Harvard, vorbind despre Kazahstan. „Este dificil pentru ca vulnerabilitatile sunt mari si sunt pe toata linia. Nu ne putem muta din regiune si trebuie sa traim alaturi de Rusia pentru totdeauna. Asa ca trebuie sa gasim un modus vivendi. Nu este usor, dar poate ca este o sansa buna de a construi o anumita suveranitate si de a ne decupla partial de Rusia.”
In 2020, Vladimir Putin a negociat o incetare a focului intre Armenia si Azerbaidjan in razboiul pentru regiunea Nagorno-Karabah. Intelegerea a oferit Moscovei o prezenta militara prin intermediul a 2.000 de soldati pacificatori si l-a prezentat pe Putin drept un negociator abil.
Acum, cand atentia Moscovei este concentrata asupra Ucrainei, tensiunile cresc din nou in vidul lasat in urma, iar Azerbaidjanul pare sa fie incurajat de inactivitatea Rusiei.
Incepand din decembrie, reprezentantii Azerbaidjanului au blocat singurul coridor terestru catre regiunea Nagorno-Karabah, ceea ce a dus la penuria de alimente si electricitate. Iar contingentul de mentinere a pacii al Rusiei, marginalizat si subaprovizionat, nu a intervenit.
„Nu numai ca Rusia este distrasa, dar este pur si simplu coplesita de invazia sa esuata din Ucraina”, a declarat Richard Giragosian, seful Centrului de Studii Regionale din capitala Armeniei, Erevan. „Rusia a pierdut initiativa diplomatica in ceea ce priveste Armenia-Azerbaidjan, precum si Nagorno-Karabah”.
Dar Armenia a ramas puternic dependenta de Rusia pentru securitate, energie si comert, care aproape ca s-a dublat in ultimul an. Sfidarea directa a influentei rusesti in aceasta tara ar fi „sinucigasa”, a declarat Giragosian. In acelasi timp, relatia a devenit mult mai imprevizibila. „Pentru Armenia, Rusia a aparut ca o provocare mult mai serioasa”, a spus Giragosian. „Provocarea este ca Rusia a devenit un asa-zis partener de neincredere, iar Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva [condusa de Rusia] a devenit lipsita de sens.”
In timp ce Rusia a parut distrasa de la unele dintre interesele sale externe, a crescut presiunea in alte tari in incercarea de a santaja liderii pentru a le fi loiali sau chiar de a provoca un nou „scenariu Ucraina”.
In Republica Moldova, presedintele Maia Sandu a avertizat ca Rusia a planificat o lovitura de stat. „Planul includea sabotaje si persoane antrenate militar, deghizate in civili, care sa desfasoare actiuni violente, atacuri asupra cladirilor guvernamentale si luarea de ostatici”, a declarat Sandu luna trecuta, in timpul unei conferinte de presa in care a cerut masuri de securitate sporite.
Presa din regiunea separatista Transnistria, sustinuta de Rusia, a afirmat ca a existat o tentativa zadarnicita de asasinare a liderului sau, iar SUA a avertizat, de asemenea, ca „actori rusi, unii dintre ei avand legaturi actuale cu serviciile secrete rusesti, incearca sa organizeze si sa foloseasca protestele din Republica Moldova ca baza pentru a promova o insurectie impotriva guvernului moldovean”.
Rusia a marsat pe „dependenta energetica, dependenta bisericeasca, mass-media, folosind agresiunea hibrida”, a declarat Iulian Groza de la Institutia pentru Politici si Reforme Europene din Chisinau. „De cand a inceput razboiul de anul trecut, toate riscurile de securitate care vin dinspre Rusia au crescut. Ambitiile imperialiste ale Rusiei, se pare, nu se refereau doar la Ucraina, ci la cresterea controlului si extinderea influentei sale, inclusiv in Republica Moldova.”
Amenintarile privind un „scenariu ucrainean” vin acum direct de la inalti oficiali rusi, mai degraba decat de la propagandistii din mass-media.
Dupa cum el si altii au remarcat, utilizarea resurselor de catre Rusia a venit cu costuri pentru Moscova, instrainandu-i pe unii dintre cei din tara care simpatizau cu Rusia, convingand Moldova sa isi reduca dependenta de gazul rusesc in ciuda costurilor ridicate implicate, si sporind controlul fortelor de aplicare a legii asupra fortelor politice din tara, cum ar fi oligarhul fugar Ilan Shor, ale carui obiective politice par sa se alinieze cu cele ale Moscovei.
In general, strategia rusa s-a indreptat mai degraba spre tactici de forta decat spre modalitati mai subtile de raspandire a influentei.
„Rusia a trebuit sa treaca din ce in ce mai mult de la o strategie de utilizare a puterii blande si a influentei… nu a fost niciodata atat de blanda, dar nu a fost nevoie sa se bazeze tot timpul pe coercitie”, a declarat Bob Deen, cercetator senior la thinktank-ul Clingendael Institute. „In Republica Moldova, au cultivat legaturi cu numerosi politicieni, au o prezenta masiva in mass-media, o multime de continut rusesc este retransmis si a existat o afinitate reala in randul unei parti considerabile a populatiei.”
„Toate acestea se diminueaza foarte repede din cauza agresiunii impotriva Ucrainei”, a spus el, in timp ce Rusia si-a valorificat controlul asupra fluxurilor de gaze si a amenintat in schimb cu instabilitatea politica.
In Asia Centrala, care include unii dintre cei mai implicati parteneri ai Moscovei, razboiul a afectat, de asemenea, imaginea Rusiei, a declarat Temur Umarov, cercetator la Carnegie Endowment for International Peace, care se afla la Biskek, in Kargazstan.
„Pentru unii oameni, [Rusia] a parut relativ stabila – acum este vazuta mai mult ca o tara imprevizibila care nu mai este genul de model pe care toata lumea vrea sa il urmeze”, a spus el. Diferenta dintre generatii in ceea ce priveste opiniile despre Rusia a fost deosebit de distincta, a spus el, tinerii „reflectand mult la istoria propriilor lor tari”.
„Vedem ca tarile sunt foarte pragmatice si folosesc schimbarile economice actuale pentru binele lor”, a spus el, subliniind cresterea exporturilor din Kazahstan si Kargazstan catre Rusia, precum si acordurile de cooperare in domeniul gazelor cu Kazahstan si Uzbekistan.
„Ceea ce doresc tarile din Asia Centrala este sa faca doar atat cat trebuie pentru a obtine cat mai multe bonusuri posibile din intreaga criza economica”, a spus el.
Liderii tarilor care depind si mai mult de Moscova, cum ar fi Emomali Rahmon din Tadjikistan, au transmis cereri emotionale pentru un „respect” mai mare, inclusiv atentie din partea lui Putin si investitii.
Rusia si-a intensificat in mod remarcabil actiunile diplomatice in regiune, Putin vizitand toate cele cinci natiuni din Asia Centrala si organizand peste 50 de intalniri (online si in persoana) cu liderii Asei centrale in 2022.
„Pentru ca directia vestica este inchisa pentru Rusia, ei sunt mai interesati de Asia Centrala”, a spus Kassenova. „Vedem mult mai multa atentie din partea Rusiei, mai multe vizite la nivel inalt in toate statele din Asia Centrala. Lumea lor s-a micsorat. Iar Asia Centrala este locul unde pot lucra”, a spus ea.
