Sase mistere pe care oamenii de stiinta le-au deslusit in sfarsit in 2023 si unul care inca le da dureri de cap

Stiinta revolutioneaza intelegerea noastra asupra trecutului. Paleogenetica dezvaluie secrete uimitoare cu ajutorul ADN-ului ascuns in oase si pamant. Inteligenta artificiala decodifica texte antice din scripturi uitate. Analiza chimica a reziduurilor moleculare ramase pe dinti, oale de gatit, arzatoare de tamaie si materiale de constructie dezvaluie detalii despre dietele anterioare, mirosuri si tehnici de constructie.

Iata, mai jos, sase mistere legate de istoria umanitatii pe care oamenii de stiinta le-au deslusit in 2023, potrivit CNN. In plus, unul care inca le da batai de cap.

Adevarata identitate a unui lider preistoric
Ingropat alaturi de un pumnal de cristal spectaculos si alte artefacte pretioase, scheletul vechi de 5.000 de ani descoperit in 2008 intr-un mormant de langa Sevilla, Spania, a fost in mod clar cineva important.

Pe baza analizei oaselor bazinului, modul traditional in care oamenii de stiinta determina sexul ramasitelor scheletale, initial s-a crezut ca individul este un barbat tanar.

Cu toate acestea, o analiza a smaltului dintilor, care contine un tip de proteina cu o peptida specifica unui anumit gen numita amelogenina, a determinat ca ramasitele apartineau mai degraba unei feme decat unui barbat.

In alte studii, tehnica a spulberat, de asemenea, cliseul „barbatul vanator” care a dat multe informatii despre primii oameni. „Credem ca aceasta tehnica va deschide o noua era in analiza organizarii sociale a societatilor preistorice”, a declarat Leonardo Garcia Sanjuan, profesor de preistorie la Universitatea din Sevilla, pentru CNN in iulie, cand descoperirea a fost facuta publica.

Ingredientul secret al legendarului beton roman
Betonul roman s-a dovedit a fi mai durabil decat echivalentul sau modern, care se deterioreaza mult mai rapid. Luati, de exemplu, Panteonul din Roma, care are cea mai mare cupola neintarita din lume.

Oamenii de stiinta au publicat un studiu in ianuarie in care au anuntat ca au descoperit ingredientul misterios care le-a permis romanilor sa faca materialul de constructie atat de durabil si sa construiasca structuri elaborate in locuri dificile, cum ar fi docuri, canalizari si zone lovite de cutremure.

Echipa a analizat mostre de beton vechi de 2.000 de ani care au fost prelevate dintr-un zid din situl arheologic Privernum din centrul Italiei si care sunt similare ca si compozitie cu alte betoane gasite in tot Imperiul Roman.

Ei au descoperit ca bucatile albe din beton, denumite var nestins, au oferit betonului capacitatea de a „vindeca” fisurile formate in timp. Bucatile albe au fost trecute cu vederea anterior, fiind considerate o dovada a amestecului neglijent sau a materiei prime de proasta calitate.

Panteonul din Roma a fost construit in timpul imparatului Augustus intre 27 si 25 i.Hr. pentru a celebra toti zeii venerati in Roma antica. A fost reconstruit in timpul imparatului Hadrian, intre 118 si 128 d.Hr.

Aparitia reala a lui Otzi Omul de Gheata
Excursionistii au gasit cadavrul mumificat al lui Otzi in 1991, in Alpii italieni. Ramasitele sale inghetate sunt probabil cea mai atent studiata descoperire arheologica din lume, dezvaluind in detaliu fara precedent cum era viata in urma cu 5.300 de ani.

Continutul stomacului sau a oferit informatii despre ultima lui masa si de unde a venit, in timp ce armele sale aratau ca era dreptaci, iar hainele sale au oferit o privire rara asupra a ceea ce purtau de fapt oamenii pe atunci.

Dar o noua analiza a ADN-ului extras din pelvisul lui Otzi a dezvaluit in august ca nu arata asa cum si-au inchipuit oamenii de stiinta la inceput.

Studiul structurii sale genetice a aratat ca Otzi, Omul de Gheata, avea pielea inchisa la culoare si ochii intunecati – si probabil ca era chel. Aceasta infatisare revizuita contrasteaza puternic cu binecunoscuta reconstructie a lui Otzi, care infatiseaza un barbat cu pielea palida, cu un par bogat si barba.

Purtatorul pandantivului vechi de 2000 de ani a fost dezvaluit
Arheologii descopera frecvent obiecte din os si alte artefacte din situri antice, dar este imposibil sa stim cu siguranta cine le-a folosit.

La inceputul acestui an, oamenii de stiinta au recuperat ADN uman antic dintr-un pandantiv facut din os de cerb gasit in Pestera Denisova din Siberia. Cu acest indiciu, ei au reusit sa dezvaluie ca purtatoarea sa a fost o femeie care a trait cu 19.000 – 25.000 de ani in urma. Ea apartinea unui grup cunoscut sub numele de nord-eurasiatici, care au o legatura genetica cu primii americani.

ADN-ul uman a fost probabil pastrat in pandantivul de os de caprioara, deoarece este poros si, prin urmare, este mai probabil sa retina materialul genetic prezent in celulele pielii, transpiratie si alte fluide corporale.

Nu se stie de ce pandantivul din dinte de caprioara continea o cantitate atat de mare din ADN-ul femeii (aproximativ aceeasi cantitate ca un dinte uman). Poate ca a fost foarte iubit si purtat aproape de piele pentru o perioada exceptional de lunga, a spus Elena Essel, biolog molecular la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutiva din Leipzig, Germania, care a dezvoltat o noua tehnica de extragere a ADN-ului.

Pergamentul antic deteriorat, decodat de AI
Aproximativ 1.100 de pergamente au ars in timpul celebrei eruptii a Vezuviului, acum aproape 2.000 de ani. In anii 1700, unii sapatori intreprinzatori au recuperat uriasul depozit din noroiul vulcanic.

Colectia, cunoscuta sub numele de sulurile Herculaneum, reprezinta, poate, cea mai mare biblioteca cunoscuta din antichitate, dar continutul documentelor fragile a ramas un mister pana cand un student la informatica de la Universitatea din Nebraska a castigat un concurs stiintific la inceputul acestui an.

Cu ajutorul inteligentei artificiale si imagisticii obtinute prin tomografie computerizata, Luke Farritor a fost primul care a decodificat un cuvant scris in greaca veche pe unul dintre acele suluri innegrite.

Farritor a primit 40.000 de dolari pentru descifrarea cuvantului „πορφυρας” sau „porphyras”, care este cuvantul grecesc pentru violet. Cercetatorii spera ca nu va trece mult pana cand sulurile intregi vor fi descifrate folosind aceasta tehnica.

Pergamentul a fost unul dintre sutele recuperate din ramasitele unei vile luxoase din Herculaneum, care, impreuna cu Pompeii, a fost unul dintre cele cateva orase romane care au fost distruse cand Muntele Vezuviu a erupt in anul 79 d.Hr.

Substantele necesare pentru realizarea unei mumii
Din fragmente de vase aruncate intr-un atelier de imbalsamare, oamenii de stiinta au descoperit unele dintre substantele si amestecurile pe care egiptenii antici le foloseau pentru a mumifica mortii.

Analizand chimic reziduurile organice ramase in vase, cercetatorii au stabilit ca egiptenii antici foloseau o mare varietate de substante pentru a unge corpul dupa moarte, pentru a reduce mirosurile neplacute si pentru a-l proteja de ciuperci, bacterii si putrefactie. Materialele identificate includ uleiuri vegetale din ienupar, chiparos si cedru, precum si rasini de fistic, grasime animala si ceara de albine.

In timp ce oamenii de stiinta aflasera anterior denumirile substantelor folosite pentru imbalsamarea mortilor din textele egiptene, ei au putut – pana de curand – doar sa ghiceasca exact la ce compusi si materiale se refereau.

Ingredientele folosite in atelier erau variate si proveneau nu doar din Egipt, ci mult mai de departe, sugerand schimbul de marfuri la distante lungi.

Beethoven: Un secret de familie a fost dezvaluit – dar un mister persista inca
Compozitorul Ludwig van Beethoven a murit in 1827, la varsta de 56 de ani, dupa o serie de probleme cronice de sanatate, inclusiv pierderea auzului, probleme gastrointestinale si boli hepatice.

Beethoven le-a scris o scrisoare fratilor sai in 1802, cerand ca medicul sau, Johann Adam Schmidt, sa investigheze natura bolilor sale dupa ce va muri. Scrisoarea este cunoscuta ca Testamentul Heiligenstadt.

La aproape 200 de ani de la moartea sa, oamenii de stiinta au extras ADN din suvitele de par conservate, in incercarea de a onora aceasta solicitare.

Echipa nu a reusit sa vina cu un diagnostic definitiv, dar datele genetice ale lui Beethoven i-au ajutat pe cercetatori sa excluda cauzele potentiale ale bolii sale, cum ar fi boala celiaca, intoleranta la lactoza sau sindromul intestinului iritabil.

Informatiile genetice sugereaza, de asemenea, ca in familia compozitorului a avut loc o relatie extraconjugala.