Scaderea populatiei Chinei este un semn rau pentru restul lumii. Numarul chinezilor s-ar putea injumatati pana la finalul secolului
Populatia Chinei este in scadere. Desi in aceasta tara imensa traiesc inca 1,4 miliarde de oameni – aproape unul din cinci oameni de pe Pamant – Biroul National de Statistica din China a anuntat ca populatia sa s-a redus in 2022, scazand cu aproximativ 850.000 de persoane scrie Business Insider.
Aceasta statistica socanta este doar inceputul declinului demografic al Chinei. Anul acesta, India va depasi populatia Chinei, iar in cativa ani va depasi populatia chineza in varsta de munca – persoanele intre 20 si 69 de ani. Organizatia Natiunilor Unite a estimat ca, daca rata de natalitate din China ramane la nivelul sau foarte scazut si daca tara nu reuseste sa se pozitioneze ca o destinatie atractiva pentru migranti, aceasta va pierde aproape jumatate din populatie pana la sfarsitul acestui secol, ceea ce inseamna o contractie de aproximativ 700 de milioane de persoane.
Cresterea puternica a populatiei in varsta de munca din ultimele decenii a permis Chinei sa devina fabrica lumii – peste 70% din panourile solare, 60% din masinile agricole si 25% din roboti sunt construiti cu componente de la furnizori chinezi. Datorita performantelor sale manufacturiere si a importantei sale pentru lanturile de aprovizionare, scaderea populatiei chineze in varsta de munca are efecte directe si enorme asupra economiei mondiale. Este, de asemenea, un semnal de alarma pentru SUA si Europa: daca nu-si schimba situatia in ceea ce priveste scaderea ratei natalitatii, acestea se vor confrunta cu aceeasi soarta economica ca si China.
Mai putini copii, mai putini lucratori
Timp de decenii, rata de fertilitate a Chinei – numarul de nasteri vii pe femeie – a scazut, contribuind la incetinirea cresterii demografice a tarii. In 2022, aceasta a atins cel mai scazut nivel inregistrat vreodata, 1,1 copii pe femeie. In principalele centre de populatie, Beijing si Shanghai, rata fertilitatii s-a prabusit la 0,7 copii pe femeie. Politica Chinei privind un singur copil, care a restrictionat cuplurile la un singur copil, nu este singura vinovata (desi a jucat un mic rol). Cand politica copilului unic a fost implementata la nivel national in 1980, rata de fertilitate scazuse deja la 2,6, de la peste 6 copii pe femeie in 1970. In 1991, aceasta a scazut sub 2,1 copii pe femeie, nivelul necesar pentru a mentine populatia stabila in timp. In acel moment a fost activat un cronometru demografic, iar acum suna alarma.
Spectrul declinului demografic ingrijoreaza de ani de zile guvernul chinez, ceea ce a determinat tara sa relaxeze politica restrictiva a copilului unic in 2016. Guvernul chinez a inceput sa isi incurajeze cetatenii sa aiba pana la trei copii, atragandu-i cu stimulente in bani, imobile la pret redus si concedii de maternitate prelungite. Dar se pare ca aceste eforturi au fost in mare parte nereusite.
Spre deosebire de multe economii dezvoltate din Occident, China si alte mari puteri economice din Asia nu se folosesc de imigratie pentru a compensa scaderea fertilitatii. In schimb, ele se inchid. Proportia de imigranti ca procent din populatia totala a Japoniei in 2020 a fost de numai 2%. In India era de 0,3%, iar in China era de doar 0,1%. Este practic imposibil ca strainii sa obtina cetatenia chineza. In schimb, 17% dintre persoanele care locuiau in Germania in 2021 s-au nascut in strainatate, iar o treime dintre acestea au obtinut cetatenia germana.
Mai putini copii si mai putini imigranti inseamna mai putini lucratori pe termen lung. Previziunile ONU sugereaza ca forta de munca din China se va reduce in urmatorii ani mai mult decat in aproape orice alta tara, iar scaderea precipitata a populatiei va pregati terenul pentru o inversare a deceniilor sale de crestere economica puternica, ceea ce inseamna ca standardele de viata nu se pot imbunatati la fel de rapid. Aceasta este o provocare gigantica pentru economia chineza – si pentru planurile ambitioase ale lui Xi Jinping de a face din China cea mai mare economie a lumii si superputerea dominanta.
Scaderea fortei de munca a determinat deja guvernul sa isi schimbe accentul economic. Dupa zeci de ani de crestere a productiei bazate pe exporturi si cu utilizare intensiva a fortei de munca, cel de-al 14-lea plan cincinal al guvernului – cel mai recent set de obiective de crestere si reforme economice stabilit de Partidul Comunist Chinez, in 2021 – s-a concentrat pe orientarea economiei catre piata interna si pe investitii in produse cu valoare adaugata mai mare. In loc sa fie o etapa intermediara in lantul de aprovizionare global – importul de materii prime si piese, utilizarea fortei de munca ieftine pentru a fabrica produse finite si apoi expedierea acestor marfuri in strainatate – Beijingul doreste ca propriii sai lucratori sa produca aceste bunuri finale si sa le vanda cumparatorilor din propria tara.
Aceasta schimbare este imperativa, deoarece o mare parte din economia chineza depinde de o populatie in continua crestere. Sa luam exemplul cererii de bunuri imobiliare: In ultimele doua decenii, chinezii au investit 70% din averea lor in proprietati imobiliare. In SUA, aceasta pondere este de numai 35%. Sectorul constructiilor si al proprietatilor imobiliare reprezinta aproximativ un sfert din productia economica totala a Chinei. China construieste ca nicio alta tara: A construit orase intregi de la zero si consuma jumatate din betonul produs la nivel mondial. Si se pare ca China planuieste o crestere suplimentara: In 2017, 65 de milioane de apartamente goale – suficient pentru a gazdui populatia Frantei sau a Californiei – asteptau familii tinere.
Dar cat va mai dura cererea de proprietati imobiliare? Cine se va muta in apartamentele goale atunci cand populatia se va reduce? Ce se va intampla cu aceasta industrie masiva atunci cand numarul consumatorilor chinezi va scadea si vor fi mai putini oameni care sa continue sa investeasca? Si ce se va intampla cu chinezii in varsta care si-au imobilizat o mare parte din avere in casele lor?
O scadere a fortei de munca nu ar afecta doar economia Chinei, ci ar avea efecte de contagiune pentru SUA si Europa. Sectorul de productie din China, de exemplu, ar avea probabil dificultati in a-si mentine ritmul recent de crestere. Astfel, in urmatoarele decenii, economia Chinei nu ar mai ridica ratele de crestere globala asa cum a facut-o in trecut. De asemenea, cresterea productivitatii in aceasta tara ar putea stagna. Economistii au urmarit de mult timp corelatia dintre densitatea populatiei si inovatie – o populatie mai mare inseamna un bazin mai mare de potentiali antreprenori – astfel incat o scadere a populatiei inseamna ca si capacitatea Chinei de a perturba pietele ar putea scadea. Luata impreuna, incetinirea economiei chineze ar avea efecte grave in lant pentru restul lumii.
Problema granitelor inchise
Scaderea populatiei Chinei este, de asemenea, de bun augur pentru tarile care au ratele de natalitate la sau sub nivelul de inlocuire, cum ar fi SUA si multe locuri din Europa. Europa se confrunta cu acelasi punct de cotitura demografica ca si China – se preconizeaza ca populatia continentului va scadea cu 21%, sau 157 de milioane de persoane, pana la sfarsitul secolului. Nigeria urmeaza sa depaseasca Europa ca a treia forta de munca ca marime in acest secol.
Dintre cele mai mari economii actuale, doar SUA are o proiectie de crestere pozitiva a populatiei, desi la niveluri foarte scazute. Insa cresterea preconizata nu se datoreaza cresterii fertilitatii, ci imigratiei. Pew Research Center a estimat ca, in a doua jumatate a secolului, o treime din populatia SUA – mai mult de 100 de milioane de persoane – va fi formata din imigranti si din copiii lor nascuti in SUA.
Iar imigrantii din SUA sunt mai presus de greutatea lor economica. Mai mult de 40% din cele mai mari 500 de companii americane au fost fondate de imigranti sau de copiii acestora, de la giganti din domeniul tehnologiei, precum Google, la lantul de magazine cu ridicata Costco si la marca de blugi Levi’s. Influenta imigrantilor asupra prosperitatii americane nu este relegata la scena start-up-urilor; povestea milionarului din carpe in bogatie – sau cel putin a succesului clasei de mijloc – se repeta frecvent. Acest lucru este demonstrat in mod impresionant de un studiu recent care a urmarit milioane de parinti si copiii lor si a constatat ca copiii imigrantilor de aproape toate nationalitatile au obtinut avansarea sociala cel putin la fel de des ca si colegii lor din familii de neimigranti. Cel putin pentru imigranti, visul american este viu si sanatos.
Acestea fiind spuse, imigratia este greu de prevazut si este din ce in ce mai politizata. Dar fara o injectie de imigranti, populatia in varsta de munca din SUA va scadea probabil, ceea ce va afecta economia tarii. Insa, daca factorii de decizie politica americani vor reusi sa mentina usa deschisa pentru noii rezidenti, SUA vor fi una dintre putinele natiuni industrializate care nu va trebui sa se confrunte cu o scadere a populatiei, ceea ce s-ar putea dovedi un factor decisiv in cursa sa impotriva Chinei pentru dominatia in economia globala.
Marea penurie de oameni nu este o amenintare abstracta – are consecinte foarte reale. Deja, multe companii se confrunta cu provocari majore in ocuparea posturilor vacante, in special in industrii cruciale precum sanatatea si educatia. Iar in anii urmatori, atat in China, cat si in Occident, mult mai multe sectoare si domenii vor avea dificultati in gasirea de lucratori. Lipsa mecanicilor de locomotiva, a profesorilor, a inginerilor, a medicilor, a pompierilor, a asistentelor medicale si a programatorilor va avea consecinte mult mai profunde in viitor. Cu mai putini angajati, companiile vor produce mai putin sau vor fi mai putin performante, ceea ce va duce la mai putine vanzari, mai putina crestere economica si, in cele din urma, mai putina prosperitate pentru toata lumea. Iar in China, problema exista la o scara mult mai dramatica. Daca natiunile nu reusesc sa schimbe lucrurile, problema nu va face decat sa se accelereze si ar putea insemna un dezastru pentru economie.
