Scrisoare cutremuratoare: „Domnule Rus, sunt o canceroasa, mi-e greu sa va IERT”
Scrisoare cutremuratoare a unei romance pentru fostul ministru Ioan Rus, inca vicepresedinte PSD. Maria Holzhauser ii scrie despre fiicele sale care muncesc in strainatate pentru ca ea sa poata trai in continuare, intr-o tara care isi comdamna la moarte bolnavii de cancer.
Nu prea ma uit la televizor si nici n-as avea timp. Prefer sa fac alte lucruri utile. Astazi la clinica insa, n-am avut incotro. Aud cu tristete ca un deja fost ministru, eticheteaza romanii plecati la munca in strainatate si pe membri familiilor lor.
Draga domnule Rus, mie, fetele mele mi-au cumparat fiecare minut de viata cu bani munciti in strainatate. Daca nu ar fi fost asa, as fi fost de mult oale si ulcele. Intr-o tara care-i a mea, dar viceversa se pare ca nu-i valabil, in care platesc taxe, m-am simtit abandonata si pusa la zid.
Sa nu ma faceti acum sa scriu aici despre drama bolnavilor de cancer si mafia citostaticelor.
Domnule Rus, fetele mele pentru mine-s INGERI!
Sa nu indrazneasca careva sa le jigneasca. Cu banii trimisi de ele am cumparat ce statul trebuia sa-mi dea gratis, si-ar trebui sa le fie recunoscator. Dar ce va pasa voua de o canceroasa? Ce vi se pare dur apelativul? L-am auzit de zeci de ori folosit la adresa noastra…
Ce e regretabil e faptul ca, inafara de asta am platit si eu. Un pret imens… Am platit cu lacrimi amare si cu un dor nemarginit care mi-a sfasiat inima. Cu timp pierdut si risipit, agonizand prin spitale, intinzand arginti la fiecare perfuzie, care-mi baga in vene un firicel de viata….
Stii dumneata oare de cate ori am simtit ca ma duc fara sa pot sa-mi iau ramas bun de la ele? De cate ori nu mi-as fi dat eu inima din piept, doar sa le mai vad o data? Stii dumneata ca nu mi-am putut cunoaste nepotul pana acum? Ca nu l-am strans niciodata in brate? Ca nu termin nici acum cu drumurile pe la doctori? Stii cum e sa traiesti cu sentimentul ca fiica mea ia de la gura copilului pentru ca eu sa pot face investigatii medicale si sa am medicamente? Va spun eu, e groaznic! Iar cat de greu trebuie sa le fie lor, doar Dumnezeu stie…
Am platit cu varf si indesat si o fac in continuare. Pensie nu mi s-a dat, ca nu am metastaze in timp ce altii se pensioneaza ca-s claustrofobi. Este unul dintre cele mai agresive forme de cancer, inoperabil, in urma caruia am ramas cu multiple afectiuni post radioterapie. Dar n-a contat…
Avem o multime de ”handicapati”care primesc ajutoare, iar noi cei cu adevarat bolnavi suntem umiliti peste tot si jecmaniti de bani .Nimic nu e gratis pentru noi.
Statutul de victima nu mi se potriveste asa ca n-am acceptat sa-mi plang de mila ci am incercat sa fac cate ceva pentru ceilalti semeni, deznadajduiti..
Vreau ca fetele mele sa fie mandre de mama lor. Sa pot rascumpara fiecare banut muncit cu sudoare de ele si ”investit” in mine… Sa nu fi fost efortul lor, in zadar.
Am ales sa dau si eu ceva societatii ,nu sa stau ca o leguma, desi…. A trebuit sa ma reinventez. Si nu mi-a fost deloc usor. M-am reconstruit incet si am devenit mult mai puternica decat eram inainte de boala. Pentru ca am descoperit in mine o forta nebanuita.
Iertata fie-mi lipsa de modestie, dar nu e zi primita-n dar in care sa nu aduc un zambet pe fata cuiva. Si slava Domnului ca am bucurat multe suflete incercate. Iar cateodata ma doare neputinta de a nu putea face mai mult… Aproape ca n-am timp de mine. Si credeti-ma am senzatia ca-mi pasa mai mult decat dumneavoastra, celor de sus.
De acolo, nici nu se prea vede mare lucru…
Azi dupa examenul RMN am venit fuguta acasa sa ma apuc de treaba. Chiar bagata cu capul in tub, pe durata examinarii medicale, ma gandeam cui sa mai scriu si pe cine sa mai rog sa mi se alature, sa reusesc ce mi-am propus.
Eu, Maria, un om simplu, incerc sa utilez o scoala, domnule Rus! Si o gradinita. O scoala dintr-un sat sucevean pe care multi dintre dvs probabil, nu dati doi bani. Pentru mine nimic nu-i fara rezolvare,atunci cand vrei cu adevarat sa oferi sprijin. Si in tot ce am facut am avut grija sa nu ranesc sau sa dezamagesc pe cineva. Iar daca s-a intamplat, evident fara voia mea, am suferit ca un caine. Acum ma rog sa mai primesc o sansa. Si inca putin timp… Am multe de facut.
Fetele mele, pentru mine-s sfinte. Si ma simt vinovata, ca nu le am aproape. Vinovata pentru ca un nenorocit de cancer a muscat din mine, nemilos….
Ma solidarizez cu fiecare roman plecat, cu ”golanii si curvele” ramase-n tara. Iar pe dumneavoastra o sa-mi fie greu sa va iert!
Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook
