Scrisoare deschisa a intelectualilor pentru Klaus Iohannis: „Sustineti constituirea in cadrul Parchetului General a unei Sectii pentru investigarea crimelor comunismului si a infractiunilor contra umanitatii”

AK-24 | 21 decembrie 2019

Un grup de intelectuali a semnat o scrisoare deschisa inaintata presedintelui Klaus Iohannis in care solicita sa sustina constituirea in cadrul Ministerului Public a unei “Sectii pentru investigarea crimelor comunismului si a infractiunilor contra umanitatii”. Scrisoarea a fost initiata de Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe ursu, ucis de Securitatea comunista.

„Dupa impuscarea Ceausestilor, diversiunea terorista a Securitatii s-a metamorfozat intr-o diversiune juridica. Procurorii militari nu au facut pana acum decat sa accepte aceasta naratiune disculpatoare a Securitatii. Poate ca tocmai din aceasta cauza, a falsificarii istoriei de catre fostele cadre DSS, avem inca astazi nostalgicii nationalismului ceausist. (…) Va solicitam sa folositi autoritatea si prestigiul de care va bucurati la a doua investire din partea alegatorilor romani pentru a infrange in sfarsit rezistenta sistemului care si-a dorit sa acopere criminalii”, arata semnatarii.

Iata scrisoarea, transmisa redactiei aktual24.ro:

Stimate Domnule Presedinte

In aceste zile de aniversare a renasterii democratiei romanesti, va scriu pentru a va cere din nou sprijinul pentru repararea unei nedreptati istorice legata de victimele Revolutiei:

Dupa cum stiti, pentru moartea a peste 1.200 de revolutionari care s-au jertfit pentru libertatea noastra, actul de acuzare din Dosarul Revolutiei a trimis in instanta doar trei vinovati. Teza principala a rechizitoriului este ca Securitatea ar fi fost “dezarmata” pe 22 decembrie, trecand instantaneu in subordinea Armatei.

In fapt, aceasta premisa este o deplorabila eroare juridica. Exista un numar coplesitor de probe si marturii, ignorate de procurorii militari, care dovedesc vinovatia Securitatii pentru crimele atat de dinainte de 22 decembrie cat si de dupa fuga dictatorului. Acest probator, pe care l-am descoperit sau cercetat in ultimii ani impreuna cu doi colaboratori (Roland Thomasson si Madalin Hodor) include dosare gasite recent la CNSAS, documente juridice din anchetele si procesele Revoltiei, declaratii si interviuri inedite cu martori; pe toate acestea le-am rezumat intr-un studiu publicat anul trecut[1] si intr-o carte care apare in aceste zile.

Probatoriul demonstreaza atat organizarea si planurile detaliate ale Securitatii din anii ’80 pentru apararea cu orice pret a regimului Ceausescu, precum si punerea in aplicare a planului respectiv, in decembrie 1989.

In timpul regimului Ceausescu, inainte de Revolutie:

In anii ’80, sub conducerea lui Iulian Vlad, Securitatea a pus la punct un plan de actiune detaliat, care viza asa numita “lupta de rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic”. Conducerea DSS a creat o retea de “luptatori” profund loiali dictatorului, gata pentru “sacrificiul suprem”. “Securitatea personala a Comandatului Suprem” era, explicit, misiunea principala a Securitatii. Planul “luptei de rezistenta” avea ca scop, prin crearea de “panica”, “diversiuni”, si “pierderi umane si materiale inamicului”, readucerea dictatorului la putere, indiferent de modul cum ar fi fost inlaturat – respectiv de forte externe sau interne. Acest plan s-a materializat dupa 22 decembrie in toate orasele si zonele unde au fost victime.

In timpul Revolutiei din decembrie 1989:

– Majoritatea victimelor de la Timisoara au fost produse de cadre de Securitate si MI, pentru care nu a fost condamnat definitiv decat un singur securist (Sima Traian).

– La Timisoara si Bucuresti au fost arestati abuziv sute de demonstranti care au fost batuti salbatic de cadre de Securitate si Militie. Pentru aceste crime impotriva umanitatii nu au fost anchetati, judecati si condamnati decat un numar infim de vinovati.

– Contrar naratiunii revizioniste securiste, dupa 22 decembrie 1989, revolutionarii si militarii ucisi nu s-au impuscat intre ei „ca prostii”, nu au fost doar victimele „focului fratricid” [3]. Asa cum n-au fost nici victimele „turistilor sovietici” sau ale unei nebuloase conspiratii KGB-isto-„filo-sovietice”[4]. Ei au fost ultimele victime ale Securitatii ceausiste.

– Securitatea NU a fost dezarmata pe 22 decembrie. Din contra, Securitatea a pastrat un vast armament pana cel putin pe 4 ianuarie 1990 si a desfasurat acte terorist-diversioniste intre 16-31 decembrie 1989, conform planului “luptei de rezistenta”.

– Armamentul Securitatii includea arme destinate luptei de gherila care nu existau in arsenalul Armatei (in special de provenienta occidentala), arme cu care s-a tras si au fost ucisi si raniti revolutionari si soldati in perioada 22-31 decembrie. Este vorba de pusti-mitraliera de calibru redus (5,6), cu pat rabatabil (pentru a putea fi mai usor disimulate in salopete), cu luneta si dispozitive de ochire pe timp de noapte cu laser sau infrarosii. Acel armament a fost folosit: la predare au lipsit zeci de mii de gloante din cele distribuite cadrelor de Securitate pe 20 decembrie 1989.

– Nenumarate marturii atesta focuri trase din case conspirative; din vilele nomenclaturistilor din jurul televiziunii; din sediile si apartamentele cadrelor de Securitate din jurul CC-ului si al altor obiective; de pe acoperisurile blocurilor si zonele din jurul MAPN-ului; din jurul unitatilor militare, catre aceste unitati; din hoteluri, institutii si poduri de case, catre pietele pline cu demonstranti – toate destinate declansarii starii de panica si confuzie.

– Caracteristicile focurilor de dupa 22 (foc cu foc, rafale scurte, la intervale de 10-15 minute, mai ales noaptea, tintind precis in organe vitale, cu schimbarea frecventa a punctului de tragere) corespund si ele planurilor “luptei de rezistenta”, conform atat documentelor de la CNSAS cat si anuntului codificat din Scanteia Tineretului din 18 decembrie 1989.

– Probele dovedesc fara dubiu atat existenta teroristilor – in actiune, prinsi, sau morti – cat si faptul ca acestia aveau asupra lor legitimatii de Securitate (ale Directiei a V-a, USLA, Filaj, etc). Deseori, sub combinezoanele negre, acestia purtau mai multe randuri de haine pentru deghizare, inclusiv in ofiteri de armata si civili.

In ultimii 30 de ani, dupa Revolutie:

Fostii lucratori din Securitate au incercat sa stearga urmele si sa intimideze martorii. Cadrele fostei directii a VI-a a Securitatii au fost desemnati sa ancheteze, in 1990, in calitate de procurori militari (cu legitimatii cu tot) crimele de la Revolutie (!).

Sub atacul inexorabil al dezinformarii securiste, inclusiv de pe pozitiile pastrate in SRI si alte servicii ale statului, s-au acreditat versiuni profund falsificate ale istoriei lui decembrie 1989. Serviciul “D” (dezinformare) lucreaza non stop, de 30 de ani, la aceasta mistificare – in mai multe variante – a Revolutiei romane. Adica a momentului cheie a istoriei poporului pe care l-a ingenunchiat.

Dupa impuscarea Ceausestilor, diversiunea terorista a Securitatii s-a metamorfozat intr-o diversiune juridica. Procurorii militari nu au facut pana acum decat sa accepte aceasta naratiune disculpatoare a Securitatii. Poate ca tocmai din aceasta cauza, a falsificarii istoriei de catre fostele cadre DSS, avem inca astazi nostalgicii nationalismului ceausist.

Din zilele Revolutiei au ramas totusi in memoria colectiva imaginile sutelor de mii de oameni iesiti pentru prima oara in strada, satui de teroarea, frigul si mizeria morala in care clanul ceausist adusese tara. Au ramas atat imaginile soldatilor fraternizand cu populatia si a civililor pe tancuri, cat si ale teroristilor-securisti impuscati sau prinsi, ramasi neanchetati si cu atat mai putin condamnati.

Domnule Presedinte, ii omagiem, le citim numele, dar eroilor care au murit pentru noi in ’89 nu li s‑a facut dreptate. In acest fel, de 30 de ani, ei sunt, in fiecare decembrie, ucisi din nou.

Va solicitam sa folositi autoritatea si prestigiul de care va bucurati la a doua investire din partea alegatorilor romani pentru a infrange in sfarsit rezistenta sistemului care si-a dorit sa acopere criminalii.

Salutam redeschiderea urmaririi penale in dosarul nr.11/P/2014 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Parchetelor Militare dispusa prin Ordonanta nr. 2556/C/2019 din 21 octombrie 2019 emisa de procurorul general Bogdan Licu.

Va rugam ca in continuare sa cereti desemnarea unui procuror general si a unui procuror sef al Sectiei Parchetelor Militare care sa aiba ca prioritate investigarea tuturor vinovatilor pentru crimele de la Revolutie, nu doar a decidentilor politici.

Va rugam sa solicitati finalizarea cu celeritate a anchetelor clasate in dosarele existente, dar si deschiderea imperativa a altora, asa cum impune probatoriul existent, dupa cum a solicitat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in deciziile prin care statul roman a fost sanctionat.

Va rugam sa sustineti aflarea adevarului cu privire atat la faptele infractionale in care au fost implicate cadre de securitate, armata si militie la Revolutie, cat si a tuturor crimelor sistemului represiv comunist de pana atunci.

In acest sens, alaturi de Asociatia 21 Decembrie, va rugam sa sustineti constituirea in cadrul Ministerului Public a unei “Sectii pentru investigarea crimelor comunismului si a infractiunilor contra umanitatii” (SICCIU), in structura Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, condusa de Procurorul General printr-un procuror-sef de sectie, asa cum functioneaza DNA, DIICOT, ca unitati specializate de parchet.

Va multumim!

Cu stima,

Andrei Ursu
Bucuresti, 19 decembrie 2019

Au semnat apelul si lista ramane deschisa:

Ana Blandiana

Magda Carneci

Brindusa Palade

Radu Filipescu

Gabriel Andreescu

Dan Grigore

Vlad Alexandrescu

Rodica Culcer