„Se deschid noi oportunitati.” Cum poate schimba distrugerea barajului Kahovka planurile de fortare a Niprului
Regiunea Herson a fost inundata dupa ruperea barajului hidrocentralei Kahovka. Daca presupunem ca armata ucraineana pregatea o operatiune de fortare a Niprului in cursul inferior al acestuia, acum planurile vor trebui sa fie schimbate, relateaza BBC.
Cine a beneficiat mai mult de pe urma dezastrului de la Kahovka din punct de vedere militar?
Aproximativ 5 mii de case au fost inundate in regiunea Herson din cauza distrugerii partii superioare a centralei hidroelectrice Kahovka, rezulta din declaratiile partilor rusa si ucraineana. Nu numai suburbiile din Herson au fost inundate, ci si orasul insusi. In zona calamitata – de la 22 la 40 de mii de persoane sunt afectate.
Inundarea ambelor maluri ale Niprului din punct de vedere militar este mai benefica pentru armata rusa, a declarat miercuri Vladimir Saldo, seful administratiei de ocupatie a regiunii Zaporojie, capturata partial. „Va fi clar cine si cum va incerca sa traverseze suprafata apei”, il citeaza Interfax. „Din punct de vedere militar, situatia este acum operationala si tactica in favoarea fortelor armate ruse”.
Oricum ar fi, planurile pentru o contraofensiva in regiunea Herson, asteptata odata cu ofensiva militarilor ucraineni in alte sectoare ale frontului, vor trebui ajustate, a recunoscut cu o zi inainte Mihail Podoliak, consilier al sefului biroului presedintelui Ucrainei.
„Tot ceea ce era planificat in aval de baraj va trebui probabil reprogramat”, a declarat un ambasador european in SUA pentru CNN, sub rezerva anonimatului.
Distrugerea centralei hidroelectrice Kahovka, care a provocat inundatii si a fortat evacuarea locuitorilor din regiunea Herson, ar putea impiedica punerea in aplicare a unor planuri ale Ucrainei, potrivit altor doi interlocutori ai CNN. Si anume, sa ingreuneze trecerea Niprului de catre trupele ucrainene si atacarea pozitiilor rusesti (fara a mai mentiona faptul ca ruperea barajului a creat o problema umanitara uriasa pe care guvernul ucrainean va trebui sa o rezolve).
Kievul si Moscova se acuza reciproc de distrugerea centralei hidroelectrice Kahovka.
SUA si Marea Britanie spun ca sunt necesare mai multe informatii pentru a da un raspuns clar la intrebarea cine este vinovat. In acelasi timp, expertii de la Institutul American pentru Studiul Razboiului sunt inclinati sa creada ca fortele rusesti au distrus in mod deliberat centrala hidroelectrica.
Dar de ce si pe ce avantaje tactice putea conta comandamentul rus, daca acest lucru este adevarat? Si ce noi oportunitati se deschid pentru armata ucraineana?
Armatele moderne au multe modalitati de a depasi o bariera de apa. Infanteria usoara este debarcata cel mai fiabil pe malul opus cu ajutorul barcilor sau al elicopterelor. Este mai dificil cu echipamentul greu – in cea mai mare parte, acesta nu poate pluti si nu poate zbura. In plus, trupelor care au debarcat pe teritoriul inamic trebuie sa li se asigure o aprovizionare neintrerupta.
Fortarea unui rau atat de mare ca Nipru este de obicei inteleasa ca o intreaga gama de masuri, care include atat debarcarea trupelor, cat si construirea de poduri temporare din pontoane. O astfel de operatiune trebuie sa fie rapida si coordonata.
Daca presupunem ca armata ucraineana pregatea o operatiune de fortare a Niprului pe cursul inferior al acestuia – indiferent daca era vorba de principala actiune sau de o distragere a atentiei – atunci, dupa distrugerea barajului hidroelectric Kahovka, acest plan poate fi considerat esuat.
Peisajul s-a schimbat, punctele cu coordonatele date sunt sub apa, starea solului nu va mai fi aceeasi, chiar daca raul revine la malurile sale, planurile de traversare a Niprului trebuie schimbate. O alta intrebare este daca statul major ucrainean a pus la cale astfel de planuri cand era clar ca ele puteau fi zadarnicite prin simpla apasare a unui buton?
Dar pentru armata rusa, pagubele provocate de distrugerea barajului, mai degraba, depasesc castigurile sub forma unei zone de siguranta temporara pe cursul inferior al Niprului. Apararea lor avansata, campurile de mine, drumurile, echipamentele, depozitele si personalul se afla in zona inundabila – o mare parte va trebui sa fie abandonata, retragandu-se fara lupta.
In acelasi timp, partea beligeranta, care detine initiativa (si in acest moment este in mod clar Ucraina), deschide noi oportunitati.
In primul rand, exista sansa de a ateriza si de a prelua controlul pe Kinburn Spit – o peninsula intre Marea Neagra si Golful Nipru, precum si pe insulele si campiile inundabile din delta Niprului. Va fi extrem de dificil pentru armata rusa sa apere aceste teritorii din cauza problemelor de aprovizionare.
