Senator PSD, pupilul lui Ion Iliescu, o desfiinteaza pe Dancila: „Ridicol! Un spectacol jalnic! Dragnismul dainuie ca si ceausismul”
Fostul ministru Ionut Vulpescu, unul dintre oamenii cei mai apropiati de Ion Iliescu, lanseaza critici dure la adresa Vioricai Dancila si a liderilor PSD.
Senator PSD, Vulpescu afirma ca in PSD nu are loc acum „o revolutie, ci o restauratie”. „Discutia despre reforma se transforma intr-o simpla rafuiala intre grupuri de putere”, subliniaza Vulpescu.
„Regret sa vad ca aceasta ‘revolutie’ este condusa de cea care ii datoreaza lui Liviu Dragnea mai tot: pozitia de prim-ministru, aceea de presedinte executiv al PSD, chiar si privilegiul turistic euro-parlamentar de a fi fost plecata din tara noua ani… Nu-mi aduc aminte sa se fi opus puseelor autoritariste ale lui Liviu Dragnea. Acum ce facem? Celor care rasar din lanul de lasitate le dam certificate de disident sau de revolutionar? Ridicol! Un spectacol jalnic! E ca si cum, dupa disparitia lui Ceausescu, Revolutia ar fi fost condusa de Bobu, Manea Manescu si mai ales de Postelnicu si al sau zbucium epocal: ‘am fost un dobitoc!’”, scrie Vulpescu pe Facebook.
Postarea integrala:
Cronica unui Congres esuat deja…
Nu m-a mirat foarte tare sa vad ca multi dintre cei care ii ridicau osanale Iubitului si Inteleptului si Potentului Conducator isi fac acum un dus cu onorabilitate, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. E adevarat, la fel cum Ceausescu a murit, dar ceausismul este bine mersi, pastrat cu sfintenie in mai toate partidele romanesti, mai istorice, mai progresiste, mai totalitare, cu care defilam pe scena democratiei de cumetrie, sora cu capitalismul de cumetrie, la fel pare a fi situatia cu Liviu Dragnea.
Ultimele saptamani stau sub semnul unui dragnism rezidual. Si am convingerea ca el, dragnismul, va dainui, asa cum dainuie si ceausismul. Pentru ca este expresia degenerarii grave a politicului: partidele au ramas doar niste instrumente ale luptei pentru putere. In rest nu mai produc nimic!
L-am criticat deschis pe Liviu Dragnea si nu cand se afla la carantina, ci atunci cand era sustinut inclusiv de multi dintre cei care astazi il ataca. Problema esentiala a lui Liviu Dragnea a fost aceea ca a mutat periferia in centru si a ajuns sa ocupe o functie in stat fara a fi avut datele unui om de stat. Cu o mentalitate de argat, a transformat partidul sperantelor a milioane de oameni intr-o afacere personala. Modul in care a iesit din scena e trist, fara a fi insa tragic. Aroganta provinciala, betia unei puteri iluzorii, a unui “scor istoric”, in 2016, caruia nu i-a inteles semnificatiile. Un permanent joc la cacealma, o contraselectie fara precedent in partidul lui Iliescu si Nastase, o ruptura nemaiintalnita la varful partidului intre discurs si realitate.
Nu asa as fi vrut sa se intample insa ”schimbarea” in PSD, prin incarcerarea liderului. Daca aveam demnitate, eram noi cei care schimbam o conducere cu aroma de totalitarism si un lider care s-a comportat ca un smecheras de mahala, intr-o lume in care principiile conteaza, ca si valorile. Dar nu ne-am propus asa ceva. Pentru ca, sa fim onesti, modelul ”Dragnea” convine mult prea multora, ca sa se desparta de el!
Nu, ceea ce vedem in aceste zile in Partidul Social Democrat NU este o revolutie, ci o restauratie. Discutia despre reforma se transforma intr-o simpla rafuiala intre grupuri de putere. Sau intr-un armistitiu de sezon. Regret sa vad ca aceasta ”revolutie” este condusa de cea care ii datoreaza lui Liviu Dragnea mai tot: pozitia de prim-ministru, aceea de presedinte executiv al PSD, chiar si privilegiul turistic euro-parlamentar de a fi fost plecata din tara noua ani… Nu-mi aduc aminte sa se fi opus puseelor autoritariste ale lui Liviu Dragnea. Acum ce facem? Celor care rasar din lanul de lasitate le dam certificate de disident sau de revolutionar? Ridicol! Un spectacol jalnic! E ca si cum, dupa disparitia lui Ceausescu, Revolutia ar fi fost condusa de Bobu, Manea Manescu si mai ales de Postelnicu si al sau zbucium epocal: “am fost un dobitoc!”
Congresul din 29 iunie este deja ratat. Pentru ca partidul este rupt de realitate, dezarticulat, fara busola. Nu am vazut nicio idee interesanta in aceasta perioada, care sa dea sperante pentru viitor. Atat mai poate stanga? Sa inlocuiasca un jilt etern cu un scaunel care tremura in timp ce altii ii organizau dizidenta? Ce sa discutam? Avem ceva de propus? Sau ne asumam programul liberalilor si useristilor? Ne intoarcem la partidul unic?
Reforma PSD ar fi trebuit sa porneasca de jos, de la baza lui, de la militantii si simpatizantii sai, care nu mai inteleg nimic din acest abandon in mlastina incompetentei si interesului personal. Era momentul sa vedem pe cine ne mai putem baza, ce asteapta cu adevarat oamenii de la noi. Si mai trebuia sa vedem cu cine poate fi reconstruit partidul. Ca de oportunisti e plin locul. Oamenii responsabili ne lipsesc dramatic.
Iar riscul imediat e ca discutia despre PSD sa iasa din registrul juridic in care l-a cantonat in ultimii ani Liviu Dragnea si sa intre, cu un optimism demn de o cauza mai buna, in acela anecdotic. Si, daca asa va arata viitorul, in pofida celei mai masochiste autoironii, cred ca unii dintre noi nu isi vor mai gasi locul in aceasta realitate trista, plina de umor…
