Serviciile secrete din SUA prezinta detalii despre super-racheta Rusiei care poate atinge viteza Mach 20. Putin afirma ca este imposibil de interceptat

De la racheta balistica intercontinentala SS-18 Satan, Rusia nu a mai dispus de o arma de distrugere in masa capabila sa provoace frisoane potentialilor inamici ai Moscovei. Presedintele rus Vladimir Putin a anuntat in luna martie a.c. ca Rusia va avea o noua arma de distrugere in masa imposibil de interceptat, care va putea zbura spre tinta cu viteza Mach 20 (!). Live Science a publicat joi un material in care trece in revista toate informatiile devenite publice cu privire la aceasta noua arma, nume de cod „Avangard”.

Surse din cadrul serviciilor de informatii americane au precizat in urma cu o saptamana pentru CNBC ca aceasta noua arma a fost testata cu succes de mai multe ori si ar putea deveni operationala pana in anul 2020.

Asa cum este si firesc, autoritatile ruse au oferit putine informatii despre arma, insa din cele care au razbatut in presa, se pare ca „Avangard” este un planor hipersonic, conform lui Thomas Juliano, profesor de inginerie aerospatiala la Universitatea din Notre Dame (Indiana, SUA), specialist in zboruri hipersonice.

Presedintele Vladimir Putin a sustinut ca acest vehicul poate atinge viteza Mach 20 – adica de 20 de ori viteza sunetului (Mach 1 este egal cu 1224 km/h) – si poate sa depaseasca orice sistem de aparare antiracheta din prezent. Conform serviciilor americane de informatii, aceasta arma poate transporta focoase nucleare, mentioneaza Agerpres.

Acest vehicul nu dispune de propulsie proprie pentru a ajunge la viteze hipersonice. El poate fi lansat cu ajutorul unei rachete balistice intercontinentale. De obicei, aceste rachete ajung in spatiu pe traiectorii sub forma unui arc de parabola si, in apropierea varfului parabolei lanseaza focoasele nucleare care cad asupra tintelor cu viteze hipersonice determinate de forta gravitatiei.

Vehiculul Avangard nu va cadea pur si simplu pe Pamant sub forta gravitatiei ci este conceput sa reintre in atmosfera sub un anumit unghi, iar forma sa aerodinamica genereaza portanta care ii permite sa planeze la viteze hipersonice, ajungand la tinte aflate practic in orice parte a Pamantului si putand sa execute manevre in zbor la viteze hipersonice.

Designul acestui tip de vehicul este cunoscut drept „waverider” – care calatoreste pe val – conform lui Juliano. Astfel de vehicule hipersonice au fuselajul de forma unor pene de pasare, conceput sa genereze portanta prin parcurgerea undei de soc pe care o genereaza in timp ce strabate atmosfera cu viteze foarte mari.

Acest tip de fuselaj este foarte important pentru ca un astfel de vehicul trebuie sa „zboare” la altitudini foarte mari, unde densitatea aerului este foarte mica si un model conventional de aripi nu poate genera suficienta portanta. Datorita faptului ca nu dispune de aripi, vehiculul devine automat mai aerodinamic, putand sa ramana la viteze hipersonice pe distante mai mari, conform lui Thomas Juliano.

Constructia unui vehicul care poate tolera viteze hipersonice si temperaturile ridicate pe care le genereaza frecarea cu aerul la aceste viteze nu este un lucru usor. Designul ales de inginerii aerospatiali rusi reuseste sa ocoleasca una dintre principalele probleme: propulsia.

„Conceperea unui sistem de propulsie capabil sa atinga Mach 10 este incredibil de dificila. Insa prin instalarea acestui vehicul-planor pe o racheta balistica intercontinentala se evita problema proiectarii un motor hipersonic cu admisie de aer”, a precizat Juliano.

O alta problema grea de inginerie ce a trebuit rezolvata a fost cea a controlului si manevrabilitatii vehiculului la viteze atat de mari. Conform informatiilor date publicitatii din surse rusesti, Avangard este un vehicul extrem de manevrabil, iar pornind de la simularea computerizata prezentata in cadrul discursului sustinut in luna martie de Vladimir Putin, pare sa fie dotat cu eleroane sau profiluri aerodinamice similare celor de la avioane, pe care le foloseste pentru a-si schimba directia in zbor.

Modificarea pozitiei profilurilor aerodinamice la viteze hipersonice nu este deloc usoara pentru ca unda de soc produsa la astfel de viteze poate avea interactiuni complexe cu fluxul de aer care trece peste suprafata vehiculului, rezultand un comportament „neliniar”, sustine Juliano said. Acest lucru inseamna ca pana si cele mai mici modificari de pozitie ale profilurilor aerodoniamice pot avea efecte majore – motiv pentru care este foarte dificil de calculat cat trebuie miscat un astfel de profil pentru a pastra traiectoria dorita. „Totul trebuie sa fie extrem de precis si orice modificare de traiectorie trebuie sa poata fi operata foarte rapid”, in timp real, intr-un mediu foarte dificil la astfel de viteze, mai adauga el.

Chiar si in fata unor asemenea provocari tehnologice, Thomas Juliano este de parere ca Moscova dispune de resursele umane si tehnologice pentru a dezvolta un astfel de proiect. SUA a testat doua vehicule hipersonice, in cadrul proiectului Hypersonic Technology Vehicle 2, in 2010 si 2011, insa ambele zboruri de incercare au esuat. China dispune de asemenea de un astfel de sistem experimental nume de cod „DF-ZF”.

Eforturile Rusiei de a dezvolta aceasta tehnologie de planare la viteze hipersonice sunt direct legate de necesitatea de a dispune de arme capabile sa penetreze scutul american antiracheta, conform lui Pavel Podvig, un analist militar independent, specializat in arsenalul nuclear al Rusiei.

Scutul american antiracheta este conceput sa distruga focoasele nucleare lansate prin intermediul rachetelor balistice intercontinentale pe traiectorii previzibile, in timp ce se afla inca in spatiu; sistemele defensive americane nu sunt concepute sa intercepteze arme capabile sa planeze la viteze hipersonice prin atmosfera, conform lui Podvig. In plus, spre deosebire de focoasele conventionale, aceste vehicule din clasa „Avangard” vor putea sa ocoleasca sistemele defensive antiracheta.

Pavel Podvig este insa de parere ca un astfel de vehicul nu este neaparat si util din punct de vedere militar, fiind mai degraba „o arma in cautarea unei misiuni”.

„Nu prea este nevoie de astfel de capabilitati pentru ca ele nu modifica foarte mult datele problemei in ceea ce priveste capacitatea de a lovi tinte”, a precizat el, explicand ca racheta balistica intercontinentala care a transportat vehiculul Avangard in timpul testelor, SS-19, poate transporta in mod normal 6 focoase conventionale. Daca scopul este de a penetra scutul antiracheta american, el poate fi atins prin simpla comasare a unui numar mare de rachete care sa transporte foarte multe focoase. Rezultatul ar fi „coplesirea” sistemului defensiv antiracheta si penetrarea sa.

Astfel de arme noi au insa unele avantaje, pe langa cel evident de descurajare a unei agresiuni impotriva tarii care le detine. Productia si numarul lor nu cade sub incidenta niciunui tratat international pentru controlul inarmarii, asa cum este New START, care impune statelor sa raporteze numarul, tipul si locatia unde sunt amplasate rachete balistice ce pot transporta focoase nucleare.

Ca raspuns la aceasta provocare a Moscovei, Pentagonul are in vedere amplasarea unor senzori in spatiu pentru detectarea acestor arme hipersonice, informeaza Space News. Un astfel de proiect ar necesita amplasarea unei armade de sateliti militari si ar costa extrem de mult, insa ar fi mult mai eficient in depistarea eventualelor arme care planeaza in straturile superioare ale atmosferei decat orice sistem de detectie instalat la sol. De la detectarea pana la interceptia si distrugerea in zbor a unor asemenea arme hipersonice este insa cale lunga, mai avertizeaza analistul militar.

Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook

O noua experienta cu AK-24. Descarca aplicatia Aktual24 din App Store pentru iPhone si din Google Play pentru Android.