Severin i-a scris lui Putin, il implora sa ierte Romania: „Conducerea Romaniei nu reprezinta natiunea romana, executa obedient ordine externe”

Adrian Severin anunta ca i-a transmis o scrisoare lui Vladimir Putin, in calitate de „Ex Ministru al Afacerilor Externe al Romaniei” in care ii solicita sa nu treaca Romania pe lista „statelor neprietene”. In scrisoare, Severin sustine liderii statului roman „actioneaza sub impulsul unor ordine externe fara nici cea mai mica legatura cu interesul nostru national”.

Severin nu mentioneaza in scrisoare si ca a fost condamnat la inchisoare cu executare pentru coruptie, prezentandu-se doar cu titlurile de „doctor” si „Ex Ministru al Afacerilor Externe al Romaniei”.

Severin ii aminteste lui Putin ca s-au intalnit impreuna in mai multe ocazii si sustine ca actuala conducere a Romaniei nu reprezinta natiunea romana.

„Nu trebuie confundata natiunea romana cu conducerea ei vremelnica despre care tot mai multi cetateni ai tarii mele considera ca actioneaza sub impulsul unor ordine externe fara nici cea mai mica legatura cu interesul nostru national. Asemenea ordine, obedient executate, sunt uneori venite de la grupari oculte supra-nationale interesate sa impuna o ordine globala oligarhica, alteori de la rivalii sistemici ai Rusiei, dar si de la unele puteri ‘prietene’ Rusiei, doritoare a se pune intr-o pozitie mai buna pentru a negocia bazele acestei ‘prietenii’, asmutind Romania impotriva Rusiei. Nu poate fi calificata o intreaga natiune cu calificativul pe care il merita o guvernare minoritara, ajunsa prin diverse inginerii geopolitice in pozitia de a decide impotriva vointei exprimate la urne de majoritatea electoratului roman”, sustine Severin.

Iata scrisoarea integrala a fostului puscarias Severin:

SCRISOARE DESCHISA

Excelentei Sale Domnului Vladimir Vladimirovici Putin
Presedintele Federatiei Ruse

Excelentei Sale Domnului Serghei Victorovici Lavrov
Ministrul Afacerilor Externe al Federatiei Ruse

Bucuresti
2 mai 2021
(Duminica Sfintelor Pasti)

Excelente,

Ma adresez Domniilor voastre in calitate de cetatean roman, dar si de fost ministru de externe al Romaniei, care a avut in trecut ocazia de a va intalni si de a conferi cu dvs, inclusiv ca reprezentant al unor organizatii internationale (Adunarea Parlamentara a OSCE, Consiliul Europei, Parlamentul European). O fac intr-un context mondial complicat, dar mai ales pe fondul incordarii relatiilor dintre Romania si Rusia, ajunse, ma grabesc sa spun, in mod artificial, la unul dintre cele mai scazute niveluri din istorie.

Presa internationala, preluand sau interpretand spusele purtatorilor de cuvant ai institutiilor oficiale ruse, a informat ca Presedintia Federatiei Ruse, fara indoiala, cu asistenta sefului diplomatiei rusesti, intocmeste o lista cu „state neprietene”. Cu alte cuvinte, state ostile sau inamice.

Demersul meu are scopul de a va convinge ca Romania nu are de ce fi inclusa pe acea lista si ca desemnarea ei ca stat ostil Rusiei ar fi contraproductiva pentru toata lumea. Motivele unei asemenea afirmatii sunt mai multe.

In primul rand, nu trebuie confundata natiunea romana cu conducerea ei vremelnica despre care tot mai multi cetateni ai tarii mele considera ca actioneaza sub impulsul unor ordine externe fara nici cea mai mica legatura cu interesul nostru national. Asemenea ordine, obedient executate, sunt uneori venite de la grupari oculte supra-nationale interesate sa impuna o ordine globala oligarhica, alteori de la rivalii sistemici ai Rusiei, dar si de la unele puteri „prietene” Rusiei, doritoare a se pune intr-o pozitie mai buna pentru a negocia bazele acestei „prietenii”, asmutind Romania impotriva Rusiei. Nu poate fi calificata o intreaga natiune cu calificativul pe care il merita o guvernare minoritara, ajunsa prin diverse inginerii geopolitice in pozitia de a decide impotriva vointei exprimate la urne de majoritatea electoratului roman.

In al doilea rand, sunt convins ca Romania si Rusia au mai multe interese strategice comune decat se crede. De aceea este o mare pierdere ca Romania accepta sa fie deocamdata ventrilocul politicilor rusofobe ale unor puteri terte. Pacat este, insa, si faptul ca Rusia nu are o politica specific romaneasca, si se raporteaza la romani doar ca membru component al aliantelor dominate de actorii euro-atlantici. Nu ne negam calitatea de membri NATO sau UE, dar inainte de a fi membri NATO sau UE, suntem romani si am dori sa fim tratati si intelesi ca atare.

Ca si Rusia, Romania este interesata de o ordine mondiala multipolara sau, si mai bine, policentrica. Ca si Rusia, Romania este interesata ca Marea Neagra sa apartina riveranilor. Ca si Rusia, Romania este interesata ca superputerile emergente ale lumii sa apartina categoriei puterilor soft, iar nu puterilor hard. Ca si Rusia, Romania stie ca razboiul nu ii poate aduce decat mizerie si ca pentru a-si asigura mediul prielnic dezvoltarii are nevoie ca centrele de putere ale lumii sa fie capabile a se echilibra intre ele printr-un sistem flexibil de multilateralism simetric. Ca si Rusia, Romania este in cautarea unui pact global defensiv, care sa permita apararea natiunilor impotriva amenintarilor neconventionale. Ca si Rusia, Romania doreste resetarea sistemului de securitate si cooperare in Europa. Ca si Rusia, Romania este avantajata daca se invecineaza cu spatii caracterizate prin securitate, stabilitate si libertate. Ca si Rusia, Romania are nevoie de reabilitarea dreptului international, astfel incat forta dreptului sa se impuna in fata dreptului fortei. Ca si Rusia, executorul testamentar al celei de a treia Rome, si Romania, urmasa Bizantului, este obligata sa isi apere traditiile, credinta, valorile morale, organizarea familiala si ordinea crestin-ortodoxa in fata agresiunii fundamentalismului cultural globalist.

Romania nu se teme de o Rusie puternica. O Rusie suficient de puternica este calma si capabila sa isi rezolve problemele interne pe plan local, fara tentatia de a le exporta. Dimpotriva, o Rusie in nesiguranta este o amenintare mai mare pentru siguranta Romaniei, decat una in deplina siguranta. Cred ca si pentru Rusia securitatea Romaniei ar trebui sa fie perceputa ca un atu al propriei sale securitati. In gesturile necugetate si declaratiile provocatoare ale guvernului roman de azi trebuie vazute si efectele nocive ale unui sentiment de insecuritate, inclusiv subsecvent unei suveranitati precare.

Intre un Occident care nu a oferit Romaniei altceva decat indoielnicul privilegiu de a-i fi piata de desfacere si port-avion terestru, reprosandu-i, in acelasi timp, ca are o cultura incompatibila cu civilizatia sa, si o Rusie care asteapta gesturi de prietenie fara a oferi si un motiv palpabil spre incurajarea acestora, romanii il vor prefera pe cel dintai pentru un singur motiv: este mai departe si are interese mai mari in alte locuri. Poate ca socoteala geografica nu este cea optima, dar si alegerile imperfecte sunt parte a realitatii pe care trebuie sa o administram impreuna, caci tot geografia ne-a obligat sa fim pentru totdeauna vecini.

Romania nu are nici un interes sa genereze sau sa sporeasca insecuritatea Rusiei. Din acest punct de vedere prezenta Romaniei in NATO, ca si cea a Ungariei si a altor state central-europene, ar trebui sa fie privita ca un avantaj pentru Rusia.

Romania nu a vrut si nu s-a straduit sa fie membru al NATO pentru a se razboi cu Rusia si nici macar pentru ca s-a simtit amenintata de Rusia. Aderarea la NATO a avut ca ratiuni dorinta de a evita izolarea internationala sau ramanerea intr-o zona gri, in conditiile in care singura alianta politico-militara defensiva relevanta pentru regiunea noastra, la vremea respectiva, era cea nord-atlantica. De asemenea, Romania a urmarit sa se regaseasca in aceeasi alianta cu vecinii sai occidentali si sudici, cu care nu isi poate permite sa aiba solutii diferite pentru consolidarea sigurantei sale strategice. In fine, ca popor latin, romanii au sperat ca integrarea lor euro-atlantica ii va pune alaturi de alte popoare cu care au radacini culturale comune si cu care impartasesc acelasi model de viata.

Sub acest ultim aspect, nu se poate uita ca romanii apartin latinitatii orientale si, in consecinta, pot fi un interpret perfect al culturii si aspiratiilor Orientului euro-asiatic pentru purtatorii culturii occidentale, europene si euro-atlantice, si invers. Rusia ar avea numai de castigat daca ar intelege aceste oportunitati.

Odata intrat intr-o alianta esti tinut de obligatia de loialitate fata de toti ceilalti membri. Asta pretinde si Rusia de la aliatii sai.

Raportul de loialitate este, insa, unul bilateral. Romania nu este supusa aliantei din care face parte, ci membru cu drepturi depline si egale. Deciziile aliantei, care nu este o entitate supranationala, ci una interguvernamentala, nu se pot lua fara acordul sau. Daca ceilalti membri nu vor fi la randul lor loiali Romaniei si nu vor tine seama de interesele ei legitime, fiti siguri ca Romania va sti sa si le apere.

Or, unul dintre aceste interese vitale este evitarea unei relatii conflictuale cu Rusia, in conditiile in care fiecare recunoaste dreptul celuilalt de a se organiza si administra pe plan intern potrivit propriei conceptii si propriilor traditii. Politica mimetica si conformista a actualului guvern este efemera si, impotriva sentimentului popular, nu poate trece dincolo de retorica si gesturi simbolice. Nu va puteti lasa inselati in aceasta privinta si nici nu este nevoie sa lasati impresia ca v-ati lasat inselati.

Cred a sti, si este firesc faptul, ca Rusia cauta o intelegere strategica cu SUA sau protagonistii UE. Sunt convins ca puteti gasi mai repede asemenea intelegeri cu Romania si ca, daca le veti gasi, aceasta va va facilita si intelegerile cu SUA si UE. De nu se va intampla asa, inseamna ca dorinta dumneavoastra nu a fost destul de puternica.

Relatiile romano-ruse sunt marcate de poveri ale trecutului. Nu putem nega acest adevar, chiar daca interpretarile unor momente istorice sunt subiective, eronate, incomplet argumentate sau excesive. Problema cea mai spinoasa, asa cum am avut ocazia sa ii spun foarte stimatului si regretatului meu omolog, Evgheni Primakov, este ca resentimentele sunt legate nu de momentele in care, din nefericire, am fost inamici, ci de cele in care am fost aliati si in care fiecare, in felul sau, s-a simtit tradat de celalalt. Din pacate, in mentalul colectiv romanesc sunt mai prezente tezaurul, Basarabia, Pactul Ribbentrop-Molotov si sovietizarea fortata, decat sprijinul pentru unirea principatelor romane, atribuirea Dobrogei, restituirea Transilvaniei de nord sau refuzul dezmembrarii Romaniei la finele Razboiului Rece. Nu intru in detalii acum, caci nu as face decat sa intetesc controversele. La randul meu, cred ca descifrarea istoriei trebuie lasata istoricilor.

Desigur, fiecare are argumentele sale si unghiul sau de vedere. Fiecare este convins ca in discutie a fost apararea intereselor sale legitime. Fiecare crede ca a fost mai corect decat celalalt.

La nivelul liderilor bine informati ne putem intelege. Nu putem ignora, insa, sentimentul popular. Liberali sau iliberali, fideli ai democratiei pluraliste sau adepti ai democratiei suverane, nu putem face abstractie de popor. Fara sustinerea acestuia nimic durabil nu se poate realiza. Increderea lui trebuie sa o recladim. Ea ne va feri de orice excese si de rataciri pe drumul unei adversitati care ar fi spre raul tuturor.

Din aceasta perspectiva, temerea mea in legatura cu trecerea Romaniei pe lista tarilor neprietene ale Rusiei este tocmai aceea ca astfel vom diminua increderea populara, si asa in deficit, si totodata vom submina eforturile pentru recastigarea ei. De asemenea, mai ales pe fondul acestei neincrederi, vom intra in mod artificial in logica adversitatii si vom trece dincolo de masurile de supraveghere reciproca si de intarire rezonabila a capacitatilor de aparare, firesti in cazul statelor vecine care apartin unor aliante diferite, si nu numai, pentru a promova mesaje si a pune in aplicare actiuni cu potentialul de a da nastere unui conflict real, de a transforma o pace, deocamdata, din nefericire, rece, intr-un razboi cald, foarte probabil hibrid, adica total. Am fi atunci condusi nu de realitati si de intentiile noastre, ci de prejudecati si de faptele noastre.

Romanii nu sunt neprietenii Rusiei. Dupa cum cred ca Rusia nu este neprietenul ereditar al Romaniei. Fiecare isi apara interesele cum stie mai bine si ceea ce trebuie facut este sa ne oferim reciproc motive pentru ca definirea acestora sa nu fie conflictuala.

Romanii si Romania sunt prietenii Rusiei, dar, pe drept sau pe nedrept, sunt prieteni dezamagiti si suspiciosi. Declarandu-i neprieteni nu veti face decat sa ii transformati in neprieteni absoluti, cronicizandu-le dezamagirea si confirmandu-le suspiciunea.

Cunoasteti, desigur, cugetarea care spune ca trebuie sa ne purtam cu fiecare adversar ca si cand ne-ar putea deveni prieten, si cu fiecare prieten, ca si cand ne-ar putea deveni adversar. Daca socotiti ca va suntem neprieteni, intindeti-ne mana prieteniei. Daca socotiti ca va suntem sau va putem fi prieteni, nu ne tratati ca neprieteni si nu ne lasati sa devenim neprieteni.

Stiu ca relatiile internationale sunt guvernate de interese iar nu de prietenie, de egoism iar nu de generozitate. Romania si Rusia nu pot face exceptie. Eu unul nu v-as putea cere sa renuntati la interese si la egoism. Pot, insa, sa va indemn a practica un egoism inteligent. Si singura forma de egoism inteligent in lumea de astazi este solidaritatea bazata pe empatie. In ciuda diferentelor de agenda si de prioritati, absolut firesti, putem realiza solidaritatea intereselor.

Nu ne declarati neprieteni, ci sprijiniti cu toate fortele securitatea, stabilitatea si suveranitatea noastra si veti afla ca nimeni nu este condamnat a ne fi prieten etern sau neprieten etern. Eterne ne sunt doar aspiratiile de demnitate, libertate si prosperitate nationala, care nu sunt in mod sistemic incompatibile cu cele ale Rusiei. Tot istoria ne-a dovedit-o, in mai multe ocazii, ca nu sunt.

Cu cele mai bune si prietenesti sentimente, raman

Al dvs,
Dr. Adrian Severin
Ex Ministru al Afacerilor Externe al Romaniei