Si pasarile divorteaza. Motivele: separarile de lunga durata sau promiscuitatea masculilor. Albatrosii si lebedele sunt cele mai fidele pasari
Relatiile amoroase sau separarile de lunga durata sunt de obicei sinonime cu divortul in cazul cuplurilor umane, dar se pare ca factori similari joaca un rol si in cazul despartirilor dintre pasari, potrivit The Guardian, citat de news.ro.
Se crede ca peste 90% dintre speciile de pasari au in general un singur partener pentru cel putin un sezon de reproducere, daca nu chiar mai mult. Cu toate acestea, unele pasari monogame isi schimba partenerul pentru un sezon de imperechere ulterior, desi partenerul initial a ramas in viata, un comportament numit „divort”.
Desi o serie de studii au analizat posibilii factori asociati cu astfel de despartiri, expertii spun ca acestea tind sa se concentreze asupra unor specii individuale sau grupuri de specii.
In prezent, cercetatorii afirma ca au descoperit doi factori-cheie care sunt implicati in divort la o gama larga de specii de pasari: promiscuitatea masculilor si migratiile pe distante lungi.
Cercetatorii din China si Germania descriu, in revista Proceedings of the Royal Society B, modul in care s-au bazat pe datele publicate anterior cu privire la ratele de divort pentru 232 de specii de pasari cu date privind mortalitatea si distantele de migratie. De asemenea, echipa a acordat masculilor si femelelor din fiecare specie un „scor de promiscuitate” separat, pe baza informatiilor publicate despre comportamentul pasarilor.
Acestia au efectuat, de asemenea, o analiza bazata pe relatiile evolutive dintre specii pentru a lua in considerare efectul stramosilor comuni.
Rezultatele arata ca speciile cu rate de divort deosebit de ridicate au avut tendinta de a fi strans legate intre ele, o constatare care s-a mentinut si in cazul speciilor cu rate de divort deosebit de scazute. Un model similar a fost observat pentru promiscuitatea masculina.
„De exemplu, randunelele, martafoiul, grangurii si mierlele aveau atat rate ridicate de divort, cat si promiscuitate masculina, in timp ce albatrosii, gastele si lebedele aveau rate scazute de divort si promiscuitate masculina”, scrie echipa.
In timp ce oamenii de stiinta au constatat ca o promiscuitate masculina mai mare a fost asociata cu rate mai mari de divort, nu acelasi lucru s-a intamplat in cazul promiscuitatii femelelor.
„Atunci cand o pasare masculina este promiscua, este adesea perceputa ca o reducere a acestui angajament, deoarece atentia si resursele sale sunt impartite intre mai multe femele. Acest lucru il poate face mai putin atractiv ca partener si, astfel, este mai probabil sa fie „divortat” in urmatorul sezon de reproducere. In schimb, un mascul isi poate spori conditia fizica prin imperecherea cu mai multe femele”, a declarat dr. Zitan Song, coautor al cercetarii de la Institutul Max Planck de Comportament Animal din Germania. Prin urmare, ratele de divort pot creste acolo unde masculii au mai multe oportunitati de a fi promiscui.
De asemenea, echipa a descoperit ca speciile cu distante de migratie mai mari aveau o rata de divort mai mare.
„Dupa migratie, perechile pot ajunge la destinatie in mod asincron, ceea ce duce la o situatie in care cel sosit mai devreme se poate imperechea cu un alt partener, ceea ce duce la un „divort”. De asemenea, migratia ar putea duce la aterizarea perechilor in locuri de reproducere diferite, provocand astfel un „divort” din cauza pierderii accidentale. Acest efect se intensifica odata cu cresterea distantei de migratie”, a declarat Song. Echipa a observat ca migratiile mai lungi au redus fereastra de imperechere.
„Divortul poate ajuta la facilitarea reproducerii imediate la sosire, mai degraba decat la asteptarea unui partener anterior”, a spus Song.
Cercetatorii au constatat, de asemenea, ca ratele de mortalitate si distanta de migratie pareau sa fie legate de promiscuitatea masculina, sugerand potentiale efecte indirecte asupra divortului.
Echipa spune ca rezultatele sugereaza ca divortul la pasari ar putea sa nu fie doar o strategie pentru a creste conditia fizica a unui individ sau un raspuns la factori ecologici, cum ar fi migratia, ci ar putea fi afectat simultan de ambele.
Foto: ro.depositphotos.com
