Si Romania e aici. Deutsche Welle: De ce Europa de Est este xenofoba si RASISTA?

Est-europeanul, inclusiv romanul, este mai xenofob decat cetateanul din partea occidentala a Europei sau este doar un stereotip? Daca da, de unde vine aceasta xenofobie si cum poate fi ea explicata?

Profesorul de comunicare intereculturala la universitatea Ludwig-Maximillian din Munchen, Juliana Roth, face lumina, intr-un interviu pentru Deutsche Welle, in cateva dintre aceste dileme. Aceasta a spus, intr-o recenta luare de pozitie, ca in Europa de Est xenofobia castiga tot mai mult teren.

Profesorul incepe prin a ne spune ca aceasta constructie lingvistica „Europa Estica” are o lunga istorie, aparand in Vest in secolul al 18-lea. De la inceput, a fost folosita pentru a desemna aceasta parte a Europei ca fiind „diferita, straina, periculoasa” si, de multe ori, „parasita”.

Aceste convingeri nu s-au schimbat foarte mult nici astazi. Constructia „Europa Estica” continua sa fie folosita in vestul continentului, in ciuda integrarii acestei parti postsovietice in UE.
Tarile din Est care intra in aceasta categorie nu au mai nimic in comun. Impartasesc religii diferite, vorbesc limbi diferite, au traditii si culturii diferite. Elementul comun dintre ele dateaza de foarte curand: „camasa sistemului sovietic” si consecintele politice si de gandire ce au iesit de aici.

Profesorul spune ca va folosi sintagma „Europa de Est” in acest context istoric.

„Una dintre urmarile pe care le am in vedere este xenofobia”, spune Roth. Aceasta este strans legata de vremurile sovietice. Aceste comunitati au fost total izolate de lumea exterioara, acolo privirea fiind indreptata exclusiv catre interior, catre treburile personale.

Dupa schimbarea politica, a urmat un proces de implementare a unei noi culturi, iar oamenii au trebuit sa depuna mai multa energie in lupta cu cotidianul, asa ca nu le mai ramanea timp sa isi largeasca orizontul si sa se transforme in cetateni. Dupa ultimele evenimente din UE, tema xenofobiei din Europa de Est a atras din nou atentia, iar stereotipurile pe care le-am amintit mai devreme au reinviat.

In acelasi timp, suntem martori la cresterea xenofobiei in mai toata Europa, deci despre ce specific est-european vorbim?

Frica de „strain” este ceva uman. Este o reactie subiectiva la necunoscut, la neasteptat, la infricosator. Independent de faptul ca frica de „strain” si impotrivirea fata de El este o parte a psihicului uman fiind convingeri raspandite in intreaga lume, comunitatile diferite se expun in fata acestei xenofobii in mod diferit.

Mai pe scurt: in democratiile „batrane” ale continentului european, xenofobia este considerata ceva rau iar oamenii cauta sa o tina sub control. In „noile” democratii, acest fenomen niciodata nu a fost sub control politic sau cetatenesc. Incerc sa urmaresc discutia despre refugiati in mediile estice si sunt socata de usurinta cu care este tratat acest subiect acolo. Limbajul multor politicieni, comentatori, dar si a omului de pe strada este parca intentionat xenofob, de parca ei ar avea o datorie sa impartaseasca aceste convingeri, continua profesorul.

Refugiatii sunt un catalizator, ei activeaza traume mai vechi. In perioada comunista aceste comunitati erau total imobile, aproape ca nu tineau legatura cu lumea exterioara, inclusiv cu asa-numitele tari surori. Oamenilor le era interzis sa comunice chiar si cu studentii straini din Africa sau America Latina. Sa gandesti dincolo de granitele curtii tale, in fara granitelor tarii era un lucru total necunoscut.

Schimbarile adanci care au urmat prabusirii URSS au adus multa nesiguranta in toate domeniile sociale. In cautarea sinelui, a unei noi identitati, oamenii au inceput sa construiasca granite interne si sa se imparta in „noi si ceilalti”. In Tarile Baltice oamenii au cautat sa se separe de rusi, in Slovacia, de unguri, iar in Romania, de romi. Printre majoritari a existat intotdeauna un nationalism latent, insa, odata cu criza refugiatilor, acesta s-a adancit devenind extrem de activ.

Xenofobia si escaladarea sa catre rasism au radacini social-psihologice, in timp ce nationalismul si radicalismul de dreapta sunt urmarile politice ale acestora. In adancul tuturor lucrurilor, gasim nesiguranta crescanda in viata oamenilor din Europa de Est.

Politicienii est-europeni se gasesc in interiorul a ceva asemanator unui sandwich. Pe de o parte sunt datori sa impartaseasca ideile alegatorilor lor, care categoric sunt impotriva strainilor. In acelasi timp, trebuie sa isi pastreze si aliantele politice interne, iar, pe de alta parte, trebuie sa tina cont de deciziile comune ale UE.

Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook