Sociologul Gelu Duminica: „Sunt rom crescut in saracie si asta este raspunsul meu pentru primarul rasist din Targu Mures”
Sociologul Gelu Duminica a publicat un emotionant text pe Vice.ro in care ii transmite primarului din Targu Mures sa ii fie „rusine” pentru modul in care se raporteaza la problemele romilor.
„Sa-ti fie rusine, domnule Florea! Sa-ti fie rusine ca nu intelegi rolul cu care te-au mandatat cei care te-au ales: romani, romi si maghiari deopotriva!”, scrie Duminica la finalul unui text in care aminteste despre conditiile extraordinar de grele in care a crescut.
„In conceptia edilului, eu si fratii mei nu ar fi trebuit sa existam, pentru ca ai mei erau saraci si slab educati.
Ai mei s-au casatorit acum 60 de ani. Aveau 20 de ani si erau saraci, asa ca saracia tatei si cu cea a mamei au generat una si mai mare. Mama era a treia generatie a robilor eliberati din Tiganesti si Negrilesti, iar tata facea parte dintr-o familie care fusese deportata de regimul Antonescu. Pentru cei care i-au deportat familia, nu contase ca bunicul din partea tatalui meu luptase in Primul Razboi Mondial si nici ca, in 1942, era activ combatant pe frontul de est. Tot ceea ce conta era faptul ca erau romi saraci lipiti, dupa ce casa si toata avutia le fusese distrusa de bombardamentele armatei americane. Asa ca, parte dintre ei, inclusiv tata, au fost nevoiti sa cerseasca pentru a supravietui, lucru care le-a pecetluit soarta.
La Bug au murit multi. De foame si de frig, din cauza tifosului, ca urmare a violurilor sau a batailor primite de la bravii soldati romani. Cand s-au intors, cei care au supravietuit au refuzat sa vorbeasca despre ce s-a intamplat acolo. O faceau doar cand unul dintre ei murea si dupa ce isi anesteziau simturile cu o cantitate destul de mare de alcool.
Ai mei au pornit de tare jos. Tata avea doar sapte clase si mama niciuna. In primii ani, au locuit intr-un grajd inchiriat, alaturi de cal si de caruta. Munceau din greu zi de zi, mama la maturat strazile si tata ca muncitor docher in port. Strangeau paine si alte resturi alimentare din tomberoane, pentru a creste porci pe care sa ii vanda si sa stranga bani pentru a-si cumpara o casa. Au facut-o cand deja aveau doi copii, iar casa pe care pe care au putut sa si-o ia a fost destul de mica (doua camere de 40 de metri patrati) si aproape distrusa. Au facut lut si au lipit-o. Peste cativa ani, cand au mai strans bani, au facut valatuci (un amestec de pamant galben, cu balega de cal si paie) si au facut peretii ceva mai trainici. Podele de dusumea am avut cand eu, cel mai mic dintre cei cinci copii, aveam vreo 12 ani. Tin minte si acum cat de mult s-a bucurat mama.
O data, intr-una dintre iernile mai grele ale anilor 80, am ramas fara lemne si nici bani sa cumparam altele nu erau. Ai mei ne-au imbracat mai gros si au inceput sa consume lemnele doar pentru a gati si a dezmorti aerul inainte sa ne bagam in pat. Noi, cei patru baieti ai familiei – cel mai mare a murit inainte sa ma nasc eu, din cauza unei boli incurabile -, am hotarat sa mergem in parcul din cartier si sa taiem un copac pe care sa-l aducem acasa. Am facut-o fara ca ai nostri sa stie, constienti ca ne vom lua o mama de bataie zdravana cand vom spune de unde avem lemnele. Ceea ce s-a si intamplat.
Mama devenise femeie de serviciu la CFR, dupa care s-a transferat la Posta Romana, dupa care a ajuns la Liceul de Marina din Galati. Pe langa munca ei, seara lua punga cu seminte si se ducea in parcul auto al Combinatului Siderurgic de la Galati sa le vanda. Tata a lucrat in port vreo 40 de ani si a iesit la pensie dupa 89. Banii nu au fost niciodata multi si lipsurile materiale au fost mari, insa am avut parte de zambete, bucurie, familie si dragoste.
In conceptia primarului Florea, de la Targu Mures, eu si fratii mei nu ar fi trebuit sa existam, pentru ca ai mei erau saraci si slab educati. Ai mei ar fi trebuit sterilizati sau, daca totusi mama ar fi ramas gravida, ar fi trebuit sa fie decazuti din drepturile parintesti si sa li se ia copiii.
Noi, cei patru frati, am reusit sa rasplatim munca si chinurile alor mei, cum am stiut noi mai bine: cel mai mare a servit, ca subofiter, armata romana timp de 25 de ani, a participat la misiuni nationale si internationale si a fost decorat pentru merite deosebite in misiunile de salvare. Al doilea a luptat in Revolutie si pe urma a ramas in armata romana ca militar angajat pe baza de contract timp de zece ani, pana s-a imbolnavit de diabet si a fost clasat pe caz de boala. Cat a mai putut munci, a fost pompier civil si a salvat multe vieti, iar acum este pensionar pe caz de boala. Al treilea lucreaza in industria constructiilor de nave si este la al nu-stiu-catelea contract pe marile santiere ale lumii; martea trecuta a plecat sa onoreze un nou contract in Olanda. Al patrulea sunt eu, profesor, sociolog. Toti avem familii, copii si impartim in jurul nostru zambete, bucurie si dragoste de familie.
Povestea familiei mele nu este o exceptie in spatiul romanesc. Mai toti ne tragem din unele care la un moment dat s-au zbatut in saracie, ignoranta si foame. Mai toti suntem unde suntem in prezent pentru ca, undeva, in trecut, familia noastra a avut parte de oameni care au ajutat si nu au vazut „problemele”, ci potentialul de dezvoltare al viitoarei generatii.
Sa-ti fie rusine, domnule Florea! Sa-ti fie rusine ca nu intelegi rolul cu care te-au mandatat cei care te-au ales: romani, romi si maghiari deopotriva!”, a scris Duminica in Vice.
Primarul municipiului Targu Mures, Dorin Florea, a anuntat miercuri ca nu retracteaza „nicio virgula” din propunerea de introducere prin lege a unei anchete sociale obligatorii pentru cuplurile care vor sa aiba copii, iar statul sa le poata lua parintilor copiii in cazul in care mama si tatal nu indeplinesc un anumit nivel de educatie si financiar.
„Nu retractez nici o virgula din comunicatul atat de controversat cu privire la necesitatea unei dezbateri publice privind responsabilitatea nasterii unui copil. Romania reala este cea pe care eu o cunosc, iar tot ceea ce am spus este rezultatul unor analize obiective.
Transmit mercenarilor care nu au inteles mesajul meu, ca tot ei au fost cei care au prezentat la capitolul „stiri horror” violuri, incesturi, parinti care si-au batut si omorat copiii, mame la 12 ani, nunti cu regi si imparatese la varste de 12 si 15 ani, copii scosi la cersit, la furat, copii care dorm in canale si in ghene de gunoi, iar exemplele pot continua.
Tot voi ati prezentat, apocaliptic, stiri despre demografia Romaniei peste 50 de ani. Cand ati avut dreptate? Oare de ce atata incrancenare pentru un subiect firesc cu privire la o situatie grava a Romaniei pe care toti o stim, dar ne prefacem ca nu o vedem?! Este o realitate trista a tarii noastre de la Cuza incoace, pentru care nimeni nu a dorit sa gaseasca solutii.
In ceea ce-i priveste pe asa-zisii politicieni, care s-au intrecut in acuze la adresa mea prin toate studiourile de televiziune, nu pot sa spun altceva decat ca se complac in mediocritate si ca raman supusi compromisului politic si ipocriziei, trasaturi pe care le manifesta din plin. Imaginea dezastruoasa a Romaniei in strainatate li se datoreaza pe deplin.
Faceti dvs. comparatia dintre o mama care isi doreste un copil cu adevarat, care trebuie sa respecte tot felul de protocoale (sa anunte medicul de familie, sa faca teste etc.), si cealalta situatie, in care aflam doar de la stiri, cand e trimisa senilata pe viscol, ca o femeie despre care nimeni nu stia ca e gravida, trebuie sa nasca!
Ceea ce am propus eu cu privire la ancheta sociala este un lucru cat se poate de responsabil, pentru ca doar asa tinerii care vor sa aiba copii pot fi constientizati si educati cu privire la tot ceea ce implica rolul de parinte.
Ma bucur ca au fost dublate alocatiile pentru copii, dar ceea ce eu am propus este cu totul altceva: copiii nu trebuie adusi pe lume ca sursa de venit, iar legislatia trebuie sa cuprinda masurile despre care am vorbit!
Cat priveste decizia directorului CNCD, ii recomand sa citeasca textul meu cu mare atentie si sa mearga in zonele defavorizate, sa vada conditiile in care traiesc copiii adusi pe lume doar pentru alocatii. Mai mult, ii recomand sa consulte normele legislative din Ungaria in acest domeniu si sa faca o comparatie cu ceea ce am spus eu!”, a scris pe Facebook Dorin Florea.
