Sonda spatiala Voyager 1 tocmai a pornit un set de propulsoare pe care nu le-a folosit de zeci de ani. Ea se afla la peste 20 de miliarde de km distanta de Pamant

Inginerii de la NASA au declansat cu succes un set de propulsoare pe care Voyager 1 nu le-a folosit de zeci de ani pentru a rezolva o problema care ar putea impiedica nava spatiala veche de 47 de ani sa comunice cu Pamantul de la zeci de miliarde de km distanta, relateaza CNN.

Cand Voyager 1 a decolat in spatiu, pe 5 septembrie 1977, nimeni nu se astepta ca sonda sa functioneze atat de mult.

Ca rezultat al misiunii sale exceptional de longevive, Voyager 1 se confrunta cu probleme pe masura ce partile sale imbatranesc. Cand apare o problema, inginerii de la Jet Propulsion Laboratory al NASA din Pasadena, California, trebuie sa fie creativi, fiind totusi atenti la modul in care va reactiona nava spatiala la orice schimbare.

In prezent, Voyager 1 se afla la aproximativ 24 de miliarde de kilometri. Sonda a ajuns dincolo de heliosfera – bula soarelui de campuri magnetice si particule care se extinde cu mult dincolo de orbita lui Pluto – unde instrumentele sale preleveaza date direct din spatiul interstelar.

La inceputul acestui an, inginerii au observat o problema cand tubul de combustibil din interiorul unuia dintre propulsoarele Voyager s-a infundat. Daca propulsoarele sunt infundate, ele nu pot genera atat de multa forta pentru a mentine nava stabila.

Daca Voyager 1 nu este pozitionat in asa fel incat antena sa fie indreptata catre Pamant, nava nu poate „auzi” comenzile de la controlul misiunii sau nu poate trimite date inapoi, potrivit Calla Cofield, specialist in relatii cu media la JPL.

„Daca propulsoarele care mentin antena indreptata spre Pamant se infunda, acesta ar fi sfarsitul misiunii”, a spus ea.

Nu este prima data cand Voyager 1 trebuie sa treaca la un alt set de propulsoare in ultimele decenii. Din fericire, nava spatiala are trei seturi de propulsoare: doua seturi de propulsoare de atitudine si un set dedicat manevrelor de corectare a traiectoriei.

De-a lungul timpului, inginerii au descoperit ca un tub de combustibil din interiorul propulsoarelor se poate infunda cu dioxid de siliciu, un produs secundar al imbatranirii diafragmei de cauciuc a rezervorului de combustibil. Pe masura ce propulsoarele se infunda, ele genereaza mai putina forta.