Stridii si inghetata: Un meniu de pe Titanic s-a vandut cu 83.000 de lire sterline

Nu a fost chiar ultima cina pentru pasagerii de prima clasa de la bordul RMS Titanic, dar pe-aproape. Un meniu care a supravietuit scufundarii navei din din 11 aprilie 1912, a fost vandut in acest weekend, potrivit The Guardian.

Meniul patat dezvaluie deliciile care au fost servite pe vasul condamnat cu doar trei zile inainte ca acesta sa loveasca un aisberg in calatoria sa inaugurala peste Atlantic: crustacee, somon, porumbel si budinca Victoria.

Meniul ridica intrebari interesante: printre acestea, cine a reusit sa inhate un meniu in timp ce fugea spre barcile de salvare si ce este budinca Victoria?

La a doua intrebare se raspunde mai usor. Desertul fiert, insotit de caise si inghetata frantuzeasca servit in acea seara, se face cu faina, oua, dulceata, coniac, mere, cirese, coaja, zahar si condimente. Pe 11 aprilie, a fost servit dupa stridii, somon, carne de vita, porumbel, rata si pui, servite cu cartofi, orez si piure de pastarnac; feluri de mancare enumerate pe un cartonas patat de apa sub un logo White Star.

Meniul detaliaza masa servita a doua zi dupa ce nava a parasit Queenstown, Irlanda, spre New York, si este vandut de Henry Aldridge & Son din Wiltshire, alaturi de alte obiecte rare de pe Titanic, inclusiv o patura scotiana. Meniul a fost gasit intr-un album foto din anii 1960 care a apartinut candva lui Len Stephenson, un istoric din Dominion, Nova Scotia.

Andrew Aldridge, managerul casei de licitatii, considera ca, desi s-au mai pastrat cateva meniuri de la clasa intai, nu exista niciunul pentru aceasta seara. „Am vorbit cu mai multe muzee la nivel global si cu un numar de colectionari ai nostri Titanic”, a spus el, „Nu gasesc altul nicaieri.”

La licitatie, obiectele legate de Titanic se incadreaza in categorii largi, fiecare cu statut diferit. Unele au fost recuperate de pe epava, altele sunt detinute de supravietuitori, iar unele, cum ar fi meniul cinei din seara de 11 aprilie, probabil ca au fost luate de pe nava ca amintiri.

Pentru Harry Bennett, profesor asociat de istorie maritima la Universitatea din Plymouth, obiectele despre care se crede ca ar fi fost recuperate de la cadavrele victimelor sunt deosebit de tulburatoare si ridica „o problema de moralitate personala”. „Aceste lucruri ar sta probabil mai bine in muzee decat in colectii private, deoarece cel putin creeaza un context in care ideea de profit este indepartata”, a spus el.