The Guardian: Cine castiga in Ucraina – si ce se va intampla in continuare? „Pierderile rusesti au fost uriase”

Pe masura ce se apropie aniversarea de un an de la invazia Rusiei in Ucraina, imaginea arata foarte diferit fata de primele saptamani de razboi, cand sute de tancuri rusesti s-au revarsat peste granita, iar fortele aeriene au incercat sa captureze aerodromul Hostomel, in afara Kievului, ca o trambulina pentru a cuceri capitala. Care e situatia conflictului si ce s-ar putea intampla in continuare?, se intreaba The Guardian.

Au existat evaluari contradictorii cu privire la capacitatea Rusiei de a desfasura o noua ofensiva semnificativa. Desi inaltii oficiali ucraineni au avertizat in mod repetat, inca dinainte de Craciun, ca Rusia planuieste un nou efort important in acest an, dovezile privind pregatirile pentru o ofensiva similara celei din februarie 2022, care implica un atac blindat pe scara larga, raman rare.

Afirmatiile recente, provenite de la oficialii NATO, potrivit carora Rusia ar fi acumulat avioane, au fost, de asemenea, in mare parte, respinse de Ministerul britanic al Apararii. Si in timp ce Rusia a marit foarte mult efectivul infanteriei – unele estimari sugereaza ca peste 300.000 de soldati se afla in Ucraina – nu exista nicio dovada ca sute de tancuri s-au adunat intr-o regiune puternic supravegheata de sateliti de spionaj.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a indicat eforturile sporite ale Rusiei in est ca fiind o dovada ca a inceput o „noua ofensiva”, dar altii o vad ca pe o continuare a eforturilor care se desfasoara de luni de zile. Bombardamentele rusesti sunt mai putin intense decat au fost in vara in jurul orasului Severodonetk, cand Moscova lansa 60.000 de obuze pe zi.

In ciuda mobilizarii de anul trecut, analisti precum Phillips O’Brien de la Universitatea St Andrews considera ca capacitatile rusesti sunt degradate de razboi si ca cei care se asteapta la o reluare a invaziei initiale se inseala.

„Ceea ce s-a intamplat de la 24 februarie este ca Ucraina a devenit mai puternica si a achizitionat sisteme mai bune si este pe cale sa obtina mai multe”, spune O’Brien. „Rusii au devenit mai slabi. Au mai multi soldati, dar echipamentul lor este mai prost, soldatii lor sunt mai putin bine pregatiti decat erau, iar rezervele de munitie sunt din ce in ce mai mici”.

O’Brien spune ca nu exista prea multe dovezi ca Rusia este mai capabila decat era acum un an sa desfasoare operatiuni complexe de arme combinate, integrand puterea aeriana, blindate si alte elemente.

Ce se intampla in est?

O viziune asupra luptelor din est – cel mai fierbinte sector al conflictului – este ca eforturile sporite ale Rusiei in jurul orasului Bahmut echivaleaza cu asa-numitele operatiuni de modelare pentru o viitoare ofensiva, poate in primavara.

O alta este ca Rusia se teme de o noua ofensiva ucraineana majora si a crescut ritmul atacurilor – cu un cost extrem de ridicat – pentru a imobiliza fortele ucrainene. Un al treilea punct de vedere este ca Rusia doreste sa captureze Bahmut inainte de aniversarea din 24 februarie in scopuri propagandistice, mai degraba decat pentru ceva semnificativ.

Probabil ca exista putin adevar in toate aceste opinii. O avertizare este ca eforturile rusesti nu se concentreaza doar asupra Bahmut, ci in puncte de-a lungul frontului estic, de la granita cu regiunea Harkov pana in sudul ocupat, probabil pentru a sonda slabiciunile.

Michael Kofman, seful departamentului de studii privind Rusia de la Center for Naval Analyses, din Virginia, SUA, a subliniat recent acest aspect pe Twitter: „Ofensiva rusa consta in aproximativ 5-6 directii de atac axate pe Donbas. Mai degraba decat o impingere majora de-a lungul unei singure parti a frontului, este vorba de o serie de batalii distribuite care se desfasoara de la nord la sud, de la Lugansk, la Bahmut si sudul Donetului.

„In acest stadiu, nu pare ca Rusia a angajat rezerve si probabil ca foloseste aceste unitati pentru a inlocui victimele sau poate asteapta o bresa pe care sa o exploateze. Acestea fiind spuse, nu exista prea multe dovezi ca o forta rusa suplimentara mai mare ar fi in asteptare.”

Ceea ce este clar este ca eforturile actuale ale Rusiei arata conducerea, logistica si tacticile slabe care au caracterizat operatiunile sale din ultimul an, cu pierderi mari pentru castiguri teritoriale foarte modeste.

Ce se poate spune despre o ofensiva ucraineana?

De la ofensivele sale de vara trecuta in provinciile Harkov si Kherson, ritmul operatiunilor ucrainene a fost redus, desi Ucraina continua sa incerce sa faca progrese pe malul estic al raului Dnipro, vizavi de orasul Herson.

De asemenea, Moscova a anticipat de mult timp noi eforturi ucrainene, in special o ofensiva spre sud in zona Zaporijia.

Conducerea politica a Ucrainei nu a facut un secret din ambitiile sale de a recuceri teritoriul ucrainean, inclusiv Crimeea ocupata, iar o mare parte din diplomatia sa recenta pentru a obtine arme occidentale a avut ca scop acest lucru.

Aceasta a fost destul de eficienta in ceea ce priveste directionarea eronata a Rusiei cu privire la obiectivele sale, dar este clar ca Ucraina a acumulat material, inclusiv vehicule de lupta, si a antrenat forte pentru propriile operatiuni anticipate, cautand in acelasi timp tancuri pentru a fi varful de lance al unora dintre aceste atacuri.

In timp ce Kievul a facut mare caz de nevoia sa de 300 de tancuri de lupta principale, este demn de remarcat faptul ca in timpul verii a desfasurat ofensive eficiente care au recucerit zone mari fara acestea.

Cu toate acestea, unii occidentali au pus sub semnul intrebarii oportunitatea ca Kievul sa se angajeze atat de mult in apararea Bahmut si sa isi limiteze potential capacitatile de a desfasura o contraofensiva.

Acest lucru a fost reflectat in informarile pentru Washington Post de la inceputul acestei luni, exprimandu-se ingrijorarea ca este „nerealist sa se apere simultan Bahmut si sa se lanseze o contraofensiva de primavara pentru a recuceri ceea ce SUA considera a fi un teritoriu mai critic”

Cine castiga?

Exista diferite moduri de a evalua acest lucru. Nici Rusia, nici Ucraina nu sunt aproape de a-si atinge obiectivele de razboi declarate, care, in cazul Ucrainei, implica eliberarea intregului teritoriu ocupat.

Cu toate acestea, in ultimele 12 luni, Moscova a fost nevoita sa se retraga in mod repetat de la ambitiile sale maximaliste – nu in ultimul rand, sa rastoarne guvernul ucrainean si sa impuna un regim marioneta – pentru a se concentra in final pe capturarea intregului Donbas, in est.

In plus, pierderile rusesti au fost uriase. O estimare recenta a IISS sugereaza ca a pierdut 40-50% din flota sa de tancuri de dinainte de razboi. Pierderile au fost, de asemenea, enorme, saptamana trecuta sustinandu-se ca Rusia a pierdut 2.000 de soldati pentru fiecare 100 de metri castigati in est. Desi aceste cifre ar trebui tratate cu prudenta, dovezile anecdotice sugereaza ca Ucraina are o rata de uzura mai mica.

Cel mai important general american, Mark Milley, a declarat recent ca Rusia a pierdut deja din punct de vedere tactic si strategic, dar a sugerat ca este putin probabil ca vreuna dintre parti sa fie aproape de a-si atinge obiectivele declarate.

In aceste conditii putem sa spunem ca traiectoria actuala a conflictului merge mult mai bine pentru Ucraina decat pentru Rusia – si ca afluxul continuu de noi arme din partea Occidentului va mentine aceasta traiectorie.

Dar Ucraina, asa cum a avertizat recent seful afacerilor externe ale UE, Josep Borrell, este puternic dependenta de Occident pentru arme, inclusiv munitie de artilerie, ceea ce a expus o potentiala vulnerabilitate pentru Kiev in est, unde artileria a dominat bataliile.

Ceea ce este, de asemenea, neclar este cat de mult vor schimba situatia arme precum tancurile grele de lupta in ceea ce priveste incheierea razboiului.