Timisoara: Tanara impinsa la sinucidere de catre sefa ei. „A primit un ultimatum, sa vina cu un plan de imbunatatire a performantei personale sau sa isi prezinte demisia”
Cazul tinerei in varsta de 33 de ani care s-a sinucis, pe 30 august in locuinta ei din Timisoara, este mult mai complex si arata presiunile la care unele companii isi supun angajatii. Presa locala a relatat sec ca tanara „avea probleme psihice” insa un coleg al tinerei a venit cu detalii revoltatoare.
Politistii Sectiei 3 Timisoara au fost sesizati pe 30 august ca o femeie a fost gasita decedata in locuinta sa de pe Calea Sagului din municipiu. La fata locului, politistii au constatat ca este vorba despre o femeie de 33 de ani, gasita decedata in baie. Presa a relatat ca femeia locuia singura si era cunoscuta ca fiind depresiva si cu alte probleme pentru care a mai fost internata in spitale de psihiatrie. Victima a fost gasita spanzurata.
Un coleg de-al tinerei i-a trimis in aceste zile o scrisoare consultantului Doru Supeala (Hacking Work) in care prezinta o varianta detaliata a acestui caz.
„Laura (este un nume fictiv) era angajata a companiei multinationale Axxx, in biroul din Timisoara. Cu o zi inainte de a isi curma viata, primise de la sefa ei un ultimatum: sa vina cu un plan de imbunatatire a performantei personale sau sa isi prezinte demisia pana la finalul saptamanii. Adica fix a doua zi. Practic, i s-au dat 24 de ore (ultimele ei 24 de ore) pentru a schimba ceva care nu tinea de ea. ‘Sansa de imbunatatire’ care i-a fost data in mod ipocrit nu a existat, concret, iar presiunea violenta pusa pe ea pentru a isi da demisia a sunat exact ca o condamnare la moarte”, a relatat Supeala pe blogul lui.
Iata scrisoarea:
„Si ea, ca si multi altii, a fost rechemata sa lucreze obligatoriu de la birou incepand din luna iunie, pe motiv ca avea performanta slaba. Era supusa unei presiuni constante pe care managerii o aplicau asupra ei, desi tot ei fusesera cei care luasera decizia de a o pune pe bench (modul corporatist de a spune ca nu mai esti alocat pe niciun proiect si, in consecinta, nu prea mai ai de lucru).
Ca idee, un angajat cu sarcini operationale, cum era ea, nu are prea mare influenta in a lua decizii cand un proiect se muta sau se termina, ci doar primeste informatia si asteapta ca ‘cei de deasupra’ sa-i aloce alte sarcini.
In consecinta, ea traia in paradoxul de a nu fi alocata pe vreun proiect, judecata de catre manageri drept performer slab, dar totusi presata zilnic sa-si imbunatateasca modul de lucru, desi nu prea avea cum sa faca vreo diferenta prin mijloace proprii.
Ca background, persoana in cauza suferea de niste afectiuni psihologice mai vechi, iar la acel moment, pe langa problemele uzuale, s-a adaugat si aceasta situatie deloc usor de gestionat de la locul de munca, unde era sub stresul constant al pierderii jobului si, implicit, al sursei ei principale de venit.
Situatia asta dura deja de luni bune, iar joi, in data de 29 august, fiind la birou impreuna cu managera ei, aceasta din urma, intr-un moment de furie, i-a cerut demisia pe masa pana la finalul saptamanii – adica a doua zi.
Din informatiile pe care le-am adunat pana acum – si aici e o liniste destul de dubioasa in jurul subiectului – cererea asta a fost facuta in vazul si auzul mai multor colegi din echipa respectiva.
Din acel moment, stresul generat de aceasta situatie a fost prea mult de gestionat pentru persoana in cauza si, in consecinta, vineri nu s-a mai dus la birou si a recurs la gestul de a se sinucide.
A fost gasita vineri seara in apartamentul ei, dupa ce rudele nu au reusit sa dea de ea toata ziua si au trebuit sa-i sparga usa ca sa aiba acces in apartament.
Modul de a gestiona situatia asta din partea firmei Axxx, prin intermediul managerului direct, este strigator la cer. Denota o combinatie perfida de ipocrizie si lipsa de logica elementara.
Pentru ca doreau sa ‘scape de ea’ datorita faptului ca nu era in limitele baremului dorit de performanta, au ales sa o puna pe lista neagra a celor care ii pedepsesc cu revenirea la birou, iar apoi au aplicat acea presiune constanta asupra ei legata de faptul ca isi va pierde locul de munca, cu toate ca stiau ca mai suferise in trecut de anumite afectiuni si echilibrul ei psihologic se putea destrama foarte usor.
Oricat de slaba era performanta acelei persoane, oricat de mult si-ar fi dorit sa ‘scape de ea’, se putea gestiona infinit mai bine si prin mijloace mai potrivite circumstantelor aceasta problema. Insa managementul Axxx a ales sa aplice presiune in scopul de a-si da demisia, gandindu-se doar la faptul ca demisia e mai confortabila pentru firma. Practic, i-au pus un pistol in mana si i-au zis sa traga.
Povestea asta vreau sa iasa la iveala, pentru ca situatia de la Axxx, generata cu scopul de a mai subtia randurile printre angajati, e deja prea mult si e scapata de sub control. Cum ai relatat si in articolele precedente, toata sarada asta e facuta cu un scop ascuns – si poate nu asta ar fi neaparat cea mai mare problema.
Insa modul total neprofesional in care se comporta, consecintele care apar, arata ca aceasta echipa de management e total depasita de situatie. Mai mult, acum, prin tacerea care invaluie subiectul, dau dovada de lasitate maxima si singura lor preocupare e sa fie liniste, ca ei sa-si poata pastra in continuare locurile caldute, si daca se poate, problemele sa dispara magic, fara ca ei sa-si asume responsabilitatea.
Au fost cativa care i-au dat in judecata si se lupta cu ei (prea putini, din pacate), insa sunt si unii mai vulnerabili care nu au puterea de a duce lupta asta – care, sa fim realisti, nu e deloc echitabila – si vedem ce se intampla si unde s-a ajuns.
Prin publicarea acestui articol, vreau sa dam glas celor care stiu mai multe despre subiect si, totodata, celor care, din varii motive, aleg sa taca si sa se supuna acestor tratamente deloc profesionale, ce le sunt aplicate de catre cei din Axxx”.
Foto: pressalert.ro
