„Triunghiul Varsovia-Kiev-Bucuresti”. Analiza la Budapesta: „Alianta care ar putea schimba echilibrul de la Vest la Est pe continent”

Prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki spera nu numai sa creasca legaturile economice cu Bucurestiul si Kievul, ci si sa faca din alianta regionala un element-cheie in reconstructia Ucrainei si in apararea frontierei estice a Europei. Parteneriatul trilateral consolidat ar putea schimba echilibrul de la Vest la Est pe continent, scrie analistul politic David Nagy pentru Hungarian Conservative.

Analistul maghiar vorbeste despre un „triunghiul Varsovia-Kiev-Bucuresti”.

Iata analiza integrala:

La 28 martie, prim-ministrul Mateusz Morawiecki a facut apel la Bucuresti, in cadrul consultarilor interguvernamentale romano-poloneze, la dezvoltarea unei noi comunitati economice. Premierul polonez ar urma sa stimuleze cooperarea economica cu Romania si Ucraina pentru ca vocea regiunii sa fie mai bine auzita. Noua comunitate economica din Europa Centrala si de Est la care se gandeste Morawiecki nu ar ajuta doar la reconstructia si integrarea Ucrainei, ci ar putea echilibra centrul de greutate economic din Europa intre Est si Vest. De fapt, prim-ministrul polonez este foarte sceptic in privinta Vestului, nu doar din cauza modului defectuos in care a fost tratata Rusia in ultimul deceniu.

‘Nu putem privi Uniunea Europeana ca pe cei care trebuie sa fie ascultati si care trebuie sa aiba intotdeauna cele mai bune solutii intr-o valiza dusa la Bucuresti sau la Varsovia’, a subliniat Morawiecki.

Anterior, intr-un discurs sustinut la Universitatea din Heidelberg, Germania, Morawiecki a criticat de asemenea ideile federaliste privind viitorul Uniunii Europene, subliniind rolul statelor nationale suverane in locul altor ‘idei iluzorii sau utopii’.

‘Nimic nu va proteja mai bine libertatea natiunilor, cultura lor, securitatea lor sociala, economica, politica si militara decat statele nationale’, a sustinut Morawiecki.

Ucraina, Polonia si Romania sunt cele mai mari tari din regiunea Europei Centrale si de Est in ceea ce priveste suprafata si populatia. Desi este dificil de estimat populatia reala a Ucrainei, este probabil ca cele trei tari impreuna sa aiba o populatie combinata de peste 80 de milioane de persoane si o suprafata combinata de peste 1,1 milioane de kilometri patrati, ceea ce le-ar face una dintre cele mai mari entitati din Europa. In plus, tarile dispun, printre alte atuuri, si de terenuri arabile si resurse naturale semnificative. O astfel de alianta ar putea actiona ca un factor de descurajare a ambitiilor imperiale rusesti, precum si ca un actor-cheie in reconstructia Ucrainei postbelice.

Ambitiile regionale ale Varsoviei

De la inceputul razboiului impotriva Ucrainei, Polonia, cel mai infocat sustinator al Kievului, a cautat sa se pozitioneze ca principala putere in regiune si ca actor european important. Baza morala pentru ca Varsovia sa mute centrul de greutate in Europa de la Vest la Est este gestionarea defectuoasa a situatiei cu  Rusia de catre Occident, dupa cum a subliniat in repetate randuri Morawiecki. Varsovia considera ca este o greseala grava faptul ca Europa de Vest, inclusiv Germania, a continuat sa isi sporeasca dependenta de resursele energetice rusesti chiar si dupa 2014 si nu a adoptat o pozitie mai dura fata de Moscova nici dupa anexarea Crimeei.

Dincolo de considerentele morale in privinta Rusiei, Polonia s-a angajat, de asemenea, intr-o consolidare majora a fortelor sale militare, incercand sa fie principala poarta de intrare in NATO si in Europa impotriva agresiunii rusesti, ceea ce cu siguranta sporeste rolul tarii, inclusiv in ochii Washingtonului.

‘Polonia a devenit cel mai important partener al nostru in Europa continentala’, a declarat un ofiter de rang inalt al armatei americane in Europa, citand rolul cheie pe care Polonia l-a jucat in sustinerea Ucrainei si in consolidarea flancului baltic al NATO.

Varsovia a decis sa isi majoreze cheltuielile pentru aparare de la 2,4% din PIB la 5%, iar tara isi propune sa cheltuiasca 524 de miliarde de zloty pentru armata pana in 2035. Intre timp, Germania, care a cheltuit anul trecut aproximativ 1,5% din PIB pentru aparare, dezbate daca poate atinge obiectivul NATO de 2% dupa ce va epuiza un fond de investitii in aparare de 100 de miliarde de euro pe care l-a aprobat anterior.

Polonia are deja mai multe tancuri si obuziere decat Germania si, desi, in comparatie cu cei 170.000 de militari ai Berlinului in prezent, armata Varsoviei este de aproximativ 150.000 de militari (dintre care 30.000 apartin unei forte de aparare teritoriala infiintate in 2017), obiectivul sau este de 300.000 pana in 2035. Varsovia a semnat recent contracte importante si cu Coreea de Sud pentru achizitionarea de echipamente militare. Pana in prezent, Polonia a comandat de la tara asiatica armament in valoare de 10-12 miliarde de dolari, care include 180 de tancuri K2 Black Panther, 200 de obuziere K9 Thunder, 48 de avioane de atac usor FA-50 si 218 lansatoare de rachete K239 Chunmoo. In plus, se asteapta ca, pana la mijlocul sau sfarsitul anilor 2020, coreenii sa furnizeze Poloniei un total de 1.000 de tancuri K2 si 600 de obuziere K9.

Cu toate acestea, Polonia nu a reusit inca sa isi transpuna puterea militara intr-o influenta politica in crestere in Europa. Principalul motiv pentru acest lucru este disputa pe mai multe fronturi a Poloniei cu Uniunea Europeana cu privire la valorile democratice. Aparitia Poloniei ca aliat strategic in ochii Washingtonului este, de asemenea, impiedicata de criticile aduse politicii interne poloneze si de problemele legate de statul de drept.

Ce se intampla cu V4?

Agresiunea Rusiei in Ucraina a provocat, fara indoiala, o ruptura in relatia dintre tarile Visegrad (V4), intre Ungaria si Polonia, in special. S-ar putea spune ca Budapesta si Varsovia reprezinta cele doua capete ale spectrului nu doar in V4, ci si in UE, atunci cand vine vorba de razboiul din Ucraina.

Polonia, in calitate de principal sustinator la nivelul UE al livrarilor de arme catre Ucraina, a transferat pana in prezent echipamente militare in valoare de peste 7 miliarde de dolari catre vecinul sau afectat de razboi, inclusiv 200 de tancuri de lupta T-72, MIG-29 si avioane de lupta Su-27. In schimb, premierul Viktor Orban a fost tenace in ceea ce priveste faptul ca Ungaria nu a vandut arme Ucrainei si nu a permis ca transporturile de arme sa tranziteze teritoriul sau. Dar liniile de demarcatie par sa fie adanci si in ceea ce priveste energia rusa, deoarece Polonia s-a angajat sa devina independenta de petrolul si gazele rusesti cat mai curand, pana la sfarsitul anului 2022.

Pe de alta parte, in ultimele luni, Polonia si Ungaria au inceput sa se apropie din nou una de cealalta, revigorand relatiile V4 si relatiile bilaterale si in alte domenii decat Ucraina, centrul dezacordului lor.

‘Respectand sensibilitatea prietenilor nostri ucraineni, putem reveni atat la cooperarea V4, cat si la actiuni comune cu Ungaria in domenii in care avem valori si interese comune’, a declarat Mateusz Morawiecki in septembrie pentru revista poloneza Sieci. Premierul polonez a recunoscut, de asemenea, ca cooperarea regionala in cadrul Grupului de la Visegrad a consolidat considerabil tarile care il compun.

‘In acest caz, 1 plus 1 plus 1 plus 1 plus 1 nu inseamna patru, ci sapte sau opt. De aceea, grupul nostru va supravietui in ciuda diferentelor – uneori mari – dintre guvernele tarilor respective’, a adaugat el.

Intrebat de Politico la 24 martie, Morawiecki a sustinut ca Polonia si Ungaria au opinii separate doar in ceea ce priveste ‘toate acele aspecte legate de Ucraina si Rusia’, dar in rest, a adaugat el, ‘suntem tari cu aceeasi mentalitate’.

Cu toate acestea, optimismul presedintelui polonez cu privire la V4 si la relatiile bilaterale s-ar putea sa nu dureze mult pentru Budapesta. Polonia urmeaza sa organizeze alegeri parlamentare in noiembrie si, potrivit sondajelor de opinie actuale, partidul Lege si Justitie (PiS) al lui Morawiecki nu se afla in cea mai buna pozitie pentru a castiga. Morawiecki primeste lovituri din mai multe parti, din cauza legilor stricte privind avortul, a intarzierilor in obtinerea fondurilor UE si, de asemenea, din cauza relatiilor sale cu guvernul ungar. Principalul adversar al lui Morawiecki pare a fi Donald Tusk, care ar putea fi mai putin binevenit la Budapesta, avand in vedere relatiile sale turbulente cu guvernul Orban, inclusiv faptul ca a formulat critici dure la adresa premierului Viktor Orban anul trecut, in timpul unui miting al opozitiei la Budapesta, inainte de alegerile din aprilie din Ungaria.

Intre timp, Republica Ceha vede, de asemenea, mult mai multi nori negri asupra viitorului V4. Presedintele ceh nou ales, Petr Pavel, a respins Grupul de la Visegrad ca fiind un „forum de consultare fara ambitia unei coordonari detaliate in materie de politica externa sau de securitate”. Potrivit presedintelui ceh – care incearca sa isi indrepte tara spre o integrare mai profunda in UE – membrii V4 nu se pot pune de acord asupra unor chestiuni de baza, ceea ce reprezinta o problema fundamentala pentru viitorul grupului.

Desi o virtute cheie a V4 a fost intotdeauna capacitatea sa de a privi dincolo de diferentele politice de moment si de a se revitaliza, situatia actuala va pune probabil mai mult ca niciodata la incercare formatiunea regionala.

David Nagy este analist politic, expert in politica de securitate si aparare. A studiat la Universitatea Nationala de Servicii Publice din Budapesta si la Universitatea din Haifa. Dupa ce a absolvit Facultatea de Securitate Internationala si Politica de Aparare, a inceput sa lucreze la Institutul Dunarean ca cercetator. In prezent, lucreaza ca analist senior la EuroAtlantic Consulting & Investment Plc. Principalele sale domenii de cercetare includ geopolitica si politica de securitate in Europa Centrala si in Orientul Mijlociu, cu un accent special pe Israel.