Kievul dezvaluie un bilant al deceselor prizonierilor ucraineni din Rusia. „Sunt foarte buni in a gasi un motiv sa te tortureze sau sa te bata”

Cel putin 177 de prizonieri ucraineni au murit in captivitate in Rusia de la invazia la scara larga a Kremlinului, potrivit noilor cifre furnizate de Ministerul Apararii din Ucraina.  Mii de alti prizonieri sunt in mare pericol. Torturarea prizonierilor de razboi ucraineni este sistematica si „incurajata”, afirma reprezentantii ONU, scrie POLITICO.

„Cu cat petrec mai mult timp in inchisorile rusesti, cu atat sunt mai aproape de moarte”, a declarat Viktoriia Timbaliuk, reprezentanta a Comandamentului de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de razboi, un departament al Ministerului ucrainean al Apararii.

Timbaliuk a declarat ca, din cauza lipsei supravegherii internationale, numarul real al deceselor in custodie ruseasca este probabil mult mai mare. „Acesta este numarul pe care il avem”, a spus ea.

„Dar, desigur, nu toate cadavrele sunt returnate si multe dintre ele nici macar nu sunt confirmate de Rusia ca fiind in captivitate.”

Schimburile regulate de prizonieri dintre Moscova si Kiev au dus la returnarea a aproximativ 3 600 de prizonieri de razboi ucraineni si de cetateni deportati. Cu toate acestea, se crede ca mii de ucraineni se afla in continuare in mainile rusilor.

Maltratarea prizonierilor de catre Rusia a fost raportata pe larg de ani de zile. Represiunea impotriva societatii civile si a supraveghetorilor independenti a dus la facilitarea si “normalizarea” violentei si a oferit oficialilor din inchisorile rusesti un sentiment de impunitate.

“Prizonierii de razboi ucraineni o duc tot mai rau”, potrivit unui raport publicat joi de Inaltul Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului. Raportul noteaza ca tortura personalului militar capturat este „generalizata si sistematica”, cu “binecuvantarea” conducerii Rusiei.

„Unele figuri publice din Federatia Rusa au incurajat in mod explicit tratamentul inuman si chiar uciderea prizonierilor de razboi ucraineni”, se arata in raport. Acesta a adaugat ca a documentat 11 decese de ucraineni, precum si un numar nespecificat de tentative de sinucidere si „un caz documentat de sinucidere care ar fi fost cauzat de acte repetate de tortura” din martie 2023.

“Prizonierii au ajuns sa manance viermi, sapun sau hartie…”

Danilo Kravets, un student in afaceri internationale in varsta de 23 de ani din Lvov, care a devenit pilot de drone in urma invaziei la scara larga, a petrecut 175 de zile in patru locuri de incarcerare inainte de a fi eliberat in cadrul unui schimb de inchisori in aprilie anul trecut.

„Tortura, bataile sunt un lucru obisnuit pentru mine”, a declarat el pentru POLITICO cu o stapanire de sine infioratoare.

Dupa ce a fost capturat langa Vuhledar, in noiembrie 2022, i s-a spus sa aleaga intre a-si pierde degetul sau piciorul si a fost supus unui simulacru de executie.

Odata ajuns intr-o inchisoare din Donetk, „capetele ne erau acoperite si ni s-a spus sa ne dezbracam”, a spus el.

„Intotdeauna iti spun sa te dezbraci”, a repetat el, rezumand pe scurt ceea ce s-a intamplat dupa aceea ca «violenta sexuala».

Un tatuaj pe corpul sau reprezentand un munte a fost un motiv pentru gardienii inchisorii sa concluzioneze ca aceasta ar trebui sa reprezinte un risc pentru ca eu  fug si „sa-mi rupa picioarele”.

„Sunt foarte buni in a gasi un motiv sa te tortureze sau sa te bata”, a spus Kravets, care a pierdut 16 kilograme in captivitate.

ONU a enumerat cazuri in care prizonierii ucraineni de razboi au ajuns sa manance viermi, sapun sau hartie pentru a-si potoli foamea.

Alte practici de abuz impotriva prizonierilor, raportate, includ introducerea de ace sub unghii, asfixierea si amenintarea cu atacul unor animale, precum si obligarea lor sa cante cantece patriotice rusesti sau sa asiste la torturarea altora.

Conventia de la Geneva, normele care reglementeaza tratamentul prizonierilor de razboi, prevad ca tarile aflate in razboi trebuie sa permita accesul nelimitat al observatorilor independenti la prizonieri si sa le permita acestora din urma sa trimita sau sa primeasca scrisori.

Conform ONU, Rusia are un bilant lamentabil in ceea ce priveste ambele aspecte.

Timbaliuk a declarat ca Rusia refuza sa confirme captivitatea sau locul unde sunt tinuti mii de prizonieri, lasand rudele lor disperate sa ghiceasca zilnic daca cei dragi sunt inca „pe pamant sau in cer”.

ONU a enumerat, de asemenea si cazuri de tortura a prizonierilor de razboi rusi capturati de ucraineni, dar a mentionat ca acestea au incetat odata ce au intrat in sistemul penitenciar.

Observatorii independenti au acces nerestrictionat la prizonierii de razboi rusi.

Katerina, o ucraineanca in varsta de 32 de ani care a cerut sa fie identificata doar dupa prenume, a declarat ca nu a mai vorbit si nu a mai auzit nimic de sotul ei de cand acesta a fost luat prizonier langa Lisihansk, in urma cu 830 de zile.

La scurt timp dupa disparitie, ea a aflat ca acesta se afla in mainile rusilor, dintr-un videoclip dureros de explicit, de pe un canal Telegram pro-Kremlin.

De atunci, ea a aflat de la alti prizonieri ucraineni eliberati ca el este detinut intr-un centru din Lugansk, in Ucraina ocupata, desi autoritatile ruse au negat in mod repetat ca ar avea cunostinta de el.

Katerina a declarat ca simte un val de teama de fiecare data cand ii suna telefonul, ingrijorata ca va aduce vesti despre moartea sotului ei.

„Ne intoarcem in Evul Mediu”, a spus ea.

„Daca lumea tace acum, Rusia va lua acest lucru ca pe un semn ca poate continua fara sa fie pedepsita.”