Un campion mondial munceste la 70 de ani ca sa supravietuiasca: „Lucrez ca paznic pentru a putea sa ma intretin”
Un dublu campion mondial la popice, Ilie Hosu, castigatorul a numeroase alte medalii europene si mondiale, este nevoit sa munceasca la varsta de 70 de ani pentru a se putea intretine, intrucat autoritatile refuza sa ii acorde indemnizatia de merit, fara a-i oferi vreo explicatie, desi a castigat definitiv un proces impotriva Ministerului Tineretului si Sportului la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Ilie Hosu a avut rezultate remarcabile si in calitate de antrenor al nationalei de popice, dar si ca sportiv, fiind membru al lotului national de popice timp de 17 ani, iar alti 8 ani a fost antrenor.
„Sunt pe o lista de asteptare la Ministerul Tineretului si Sportului, actuala Agentie Nationala pentru Sport. Din 2014 am depus dosarul la Ministerul Tineretului si Sportului, prin adresa nr. 9.456 din 23.09.2014, legea asa spune, ca la implinirea varstei de 60 de ani se depune dosarul pentru indemnizatia de merit. Si deoarece nu mi s-a acordat aceasta indemnizatie, desi fac 70 de ani anul acesta, trebuie sa muncesc ca sa ma pot intretine. Pensia nu-mi ajunge fiind singur si trebuie sa muncesc, sa cumpar medicamente, mancare, pentru cheltuieli comune”, a declarat presei fostul campion, citat de Agerpres.
Ilie Hosu a deschis o actiune in instanta in anul 2016 pentru acordarea indemnizatiei prevazute de lege, alaturi de alti doi colegi, Alexandru Seres si Alexandru Tudor, iar in data de 27 iunie 2023, ICCJ a pronuntat o solutie definitiva, obligand Ministerul Tineretului Sportului sa ii includa pe lista propusa pentru comisie.
„Nu cunosc modul prin care se acorda aceasta indemnizatie de merit. Cert este ca la mine nu a ajuns, desi mi se tot promite ca voi fi pe lista. Vom lua legatura cu avocatii sa vedem ce e de facut in continuare. Pana atunci eu lucrez ca paznic pentru a putea sa ma intretin. Este singurul loc unde mai pot sa lucrez fizic. Munca fizica nu mai pot sa fac, fiindca sanatatea imi este distrusa de sport (…). In lipsa banilor, nu pot sa merg la un tratament la Covasna, fiindca e foarte costisitor. Am facut o cerere la Casa de Pensii Mures de trei ori de cand sunt pensionar, dar niciodata n-au binevoit sa imi aprobe un bilet de tratament. Si atunci stau, rabd, iau tablete si fac miscare cat mai pot”, a subliniat Ilie Hosu.
Pana la primirea indemnizatiei mult asteptate, fostul campion mondial se consoleaza cu volumul 2 al Kegel Almanach, in care un autor sarb, Gyorgy Horti, a cuprins toate numele campionilor mondiali si europeni, precum si componentii loturilor nationale, de la infiintarea acestui sport pana in anul 2004.
„In anul 1979 am fost selectionat in lotul national de seniori, in care am fost titular pana in 1993, cand m-am retras din cauza problemelor medicale (…). In 1980 a fost primul an in care am iesit campioni mondiali. A fost o senzatie fantastica, s-a cantat imnul romanesc! Dupa care au urmat Campionatele Mondiale de la Brno, din 1982, unde din nou am iesit campioni mondiali, dar acolo am avut o evolutie foarte buna, decisiva, zic eu, pentru obtinerea medaliei de aur. Totusi, cel mai decisiv a fost, in ambele situatii, Dumnezeu sa-l odihneasca!, marele popicar Iosif Tismanari. In ’84 am ocupat locul doi la Mondiale, dintr-o greseala a echipei, dupa care am mai castigat o medalie de bronz, in 1992, unde am evoluat sub nivelul asteptarilor mele. In ’93 am incercat sa ma pregatesc la Targu Mures pentru lotul pentru Campionatele Mondiale din 1994, dar organismul meu nu mai raspundea asa cum as fi dorit eu, iar durerea, coxartroza – care persista acum si doare tare – m-a oprit. La sfaturile medicului ortoped de la Centrul de Medicina Sportiva ‘Lia Manoliu’ din Bucuresti m-am retras din lotul national, pentru a nu agrava afectiunea. Am mai jucat la echipe de club, dar pana la urma tot a trebuit sa renunt”, ne-a relatat campionul Ilie Hosu.
In toti acesti ani, Ilie Hosu a castigat numeroase medalii internationale, inclusiv argint in Cupa Campionilor Europeni.
Campionul a intrat in contact cu popicele inainte de a pleca in armata, in 1974, iar dupa satisfacerea stagiului militar, in 1976, s-a transferat la Electromures Targu Mures, unde a inceput cu adevarat ascensiunea sa.
„Am prins echipa foarte repede. Era nevoie de un junior si acela am fost eu, iar in acelasi an a venit prima selectie la lotul national. Am participat la o selectie la Brasov, unde am intrat cu brio, apoi am devenit campion national la individual juniori. Am fost primul campion national de la Electromures, am castigat apoi Cupa Carpati la Bucuresti, un trofeu international la juniori. In anul 1977, la Zagreb, am luat locul intai la Campionatele Mondiale de juniori, in ’78 nu am prins lotul, dar am recuperat in 1979. Am reusit locul trei cu echipa, apoi la perechi am luat locul doi, am pierdut titlul de campion european la doua popice, iar la individual am luat tot locul doi. Apoi am trecut la seniori”, a mai spus Ilie Hosu.
