Un oras suedez este in miscare – cladirile vor fi mutate una cate una, pentru ca risca sa se prabuseasca in galeriile minei de dedesupt

In nordul indepartat al Suediei, la 125 de mile deasupra Cercului Polar Arctic, se afla biserica din Kiruna, care a fost votata candva drept cea mai frumoasa cladire veche din tara. Biserica de culoarea teracotei a fost proiectata sa semene cu o coliba a populatiei indigene Sami. A fost deschisa in 1912, aproape fara simboluri religioase, si este descrisa de vicar, Lena Tjarnberg, ca fiind „camera de zi a comunitatii”, scrie The Guardian.

In 2026, intreaga cladire din lemn de 600 de tone va fi incarcata in remorci si va fi mutata intr-un nou loc, in apropierea cimitirului local. Este doar o prima faza – si complicata din punct de vedere tehnic – din proiectul de mutare a orasului Kiruna pe un nou amplasament, la trei kilometri (1,9 mile) est de orasul vechi. Prezentat ca fiind cel mai radical proiect de relocare din lume, Kiruna se muta deoarece surparile de la mina de fier locala ameninta sa inghita orasul. La spital au aparut deja fisuri iar o scoala nu mai este sigura pentru elevii sai.

„Suntem mai mult decat fericiti ca biserica se poate muta”, a declarat Tjarnberg. „Bineinteles, stiu ca oamenii pot fi tristi. Biserica din Kiruna este un punct de reper aici”.

Orasul are o populatie de 18.000 de locuitori, iar soarta sa a fost impletita cu cea a minei de cand a fost fondat in 1900. Mina, administrata de compania suedeza de stat LKAB, este cea mai mare mina de minereu de fier din lume, producand 80% din necesarul UE.

In prezent, LKAB spera sa se afle in fruntea revolutiei industriale ecologice a Europei si a eforturilor pentru autonomie in domeniul resurselor naturale, ca raspuns la criza climatica si la ingrijorarea privind dependenta Europei – adesea de guverne straine autocratice – de metale si minerale vitale. A inceput sa produca fier spongios fara sa mai foloseasca combustibil fosil in 2021, inlocuind carbunele cu hidrogen produs cu electricitate obtinuta din resurse regenerabile. Luna trecuta a anuntat ca a descoperit cel mai mare zacamant cunoscut de “pamanturi rare” din Europa, metale care sunt vitale pentru producerea bateriilor pentru automobile electrice si a turbinelor eoliene.

„Suedia este, la propriu, o mina de aur”, a declarat reporterilor vicepremierul Ebba Busch, responsabil pentru clima si afaceri, in interiorul minei, aflata la 500 de metri sub pamant. „Europa trebuie sa invete lectia, sa nu fie atat de dependenta de o singura tara pentru gaz, asa cum am fost [de] Rusia”.

Descoperirea metalelor de “pamanturi rare” a oferit sansa, a spus ea, de a deveni, de asemenea, mai putin dependenta de China, sursa a 86% din oferta globala de “pamanturi rare”.

Dar transformarea Kiruna ii alarmeaza pe unii dintre locuitorii sami, care au dat numele orasului – Kiruna vine de la cuvantul sami giron, care inseamna „cocos de zapada”.

Cu cateva secole inainte ca LKAB sa inceapa sa scormoneasca pamantul, poporul Sami pastea reni in toate tinuturile arctice. Acum, ei se tem ca acest mod de viata – deja amenintat de criza climatica, care face ca renii sa gaseasca mai greu principala lor sursa de hrana pentru iarna, lichenii – va fi supus unei presiuni si mai mari.

Parcelarea terenurilor face ca pastoritul renilor sa fie din ce in ce mai dificil, a declarat pentru Observer Stefan Mikaelsson, vicepresedintele consiliului de administratie al parlamentului Sami: „Avem calea ferata si avem, de asemenea, afacerea miniera si acum mutarea centrului orasului. Este din ce in ce mai dificil sa continuam cu circulatia renilor”. El se teme ca orice oprire a unei astfel de „activitate straveche” ar putea compromite drepturile Sami asupra pamantului.

Aproape 10.000 de sami din Suedia sunt inscrisi pe listele electorale pentru parlamentul sami, insa adevarata cifra nu este cunoscuta, deoarece recensamantul suedez nu colecteaza date privind etnia.

Mikaelsson, care este si pastor de reni, a respins sugestiile potrivit carora ar fi mai bine sa se produca in Suedia minereu de fier fara a folosi combustibili fosili, decat sa se depinda de metale poluante din alte parti. „Nu si daca se distruge diversitatea biologica ramasa”, a spus el, referindu-se la poporul Sami. „Vrem sa ne pastram vechea noastra cultura si vechile noastre valori pentru a avea o viata buna, nu pentru a avea o viata usoara, cu cheltuieli mari si obiceiuri de consum nesanatoase”.

Un purtator de cuvant al LKAB, Anders Lindberg, a declarat ca doua sate Sami au fost nevoite sa isi schimbe traseele de pasunat renii de cand mina a fost deschisa in 1900, dar a insistat ca acum compania este „mult mai deschisa” in a asculta pastorii si in a incerca sa minimizeze impactul asupra muncii lor. Cu toate acestea, satul sami Gabna ar putea fi nevoit sa isi schimbe traseele de pasunat ca urmare a recentei descoperiri de “pamanturi rare”.

„Este posibil sa existe un impact asupra pastoritului de reni si sa trebuiasca sa schimbe din nou traseul”, a declarat Lindberg…

Intre timp, Nina Eliasson, sefa departamentului de planificare din cadrul municipalitatii din Kiruna, a declarat ca „nu sunt multi oameni negativi” cu privire la mutarea orasului, dar a recunoscut ca multi au fost tristi cand le-a fost demolata casa. „Atunci simti ca acest lucru este pe bune. Si, bineinteles, [este vorba despre] amintirile tale, despre locul in care ai crescut.”

Aproximativ 6.000 de persoane urmeaza sa se mute. Chiriasii isi vor vedea chiriile crescand treptat, pe parcursul a opt ani, pana la un plafon cu 25% mai mare decat vechea rata. Eliasson a declarat ca societatea miniera nu a avut de ales decat sa majoreze chiriile pentru a moderniza stocul de locuinte care datau din anii 1960.

Este posibil ca lucrarile sa nu fie finalizate pana in 2035, iar orasul nu a primit nicio garantie ca viitoarele exploatari miniere nu vor duce la alte modificari. „Nu am primit nicio garantie”, a spus Eliasson.