Un sofer rus si-a aprins bricheta in rezervor pentru a vedea cat a alimentat la pompa – Video
Publicatia rusa Baza a prezentat, luni, imagini cu un sofer rus care a bagat o bricheta aprinsa in rezervor pentru a vedea cata benzina mai are.
„Un candidat clar din Voronej pentru premiul Darwin – un barbat a decis sa-si aprinda bricheta in rezervorul de benzina.
A facut acest lucru chiar in timpul realimentarii. Bineinteles, benzina, urmata de masina, a luat foc. Ma intreb ce incerca sa vada acolo?”, a relatat Baza pe Telegram.
Premiile Darwin pentru prostie au fost initiate in 1993, de catre Wendy Northcutt, la vremea aceea absolventa de biologie moleculara, la Universitatea Berkeley, din California, ulterior definitivandu-si studiile in neurobiologie, la Universitatea Stanford.
Wendy Northcutt a avut ideea de a infiinta un site, pe care internautii puteau (si pot in continuare) relata intamplari relevante pentru prostia umana, publicate, incepand cu anul 2000, in mai multe volume, de a caror redactare s-a ocupat chiar initiatoarea proiectului, din situatiile consemnate pe site fiind alesi “premiantii” – acele persoane care se disting prin actiuni atat de stupide (care uneori le pot fi fatale), incat sunt greu de crezut (dar absolut reale si verificate).
Principalele criterii in functie de care sunt departajati candidatii pentru Premiile Darwin pentru prostie sunt urmatoarele:
- intamplarea care releva prostia extrema trebuie sa fie adevarata, verificata din surse de incredere si sa se petreaca in anul in care se acorda premiul;
- candidatul trebuie sa fie un om matur, pentru ca, se spune in regulament, “numai adultii pot face lucruri cu adevarat stupide”;
- prostia sa fie “originala”, deoarece adevarata idiotenie este unica, inconfundabila si, eventual, repetabila (la nivel individual/ colectiv);
Premiile Darwin pentru prostie se acorda, de regula, postum, protagonistii fiind victimele propriei prostii.
Oamenii de stiinta au avut atitudini diferite fata de Premiile Darwin pentru prostie, cei mai multi considerand ca unele pot fi “amuzante”, altele se pot incadra in “umorul negru”, dar ca nu sunt relevante pentru teoria selectiei naturale, ci doar pentru limitele educatiei si comportamentului individual.
