Aproape si totusi necunoscut: BELGRAD, orasul straniu si magic de langa noi

In timp ce majoritatea compatriotilor care au facut niscaiva bani se inghesuie la scara avionului catre destinatii exotice sau catre faimoase capitale europene pentru a se trage in poza cu Turnul Eiffel, a face shopping in disperare pentru a epata mai apoi pe plaiurile mioritice si a rontai pe strada un covrig de 4,5 eur, de ce tu nu ai incerca altceva?

Belgrad, spre exemplu, este o destinatie la indemana si interesanta. Daca pana de curand accesul catre capitala Serbiei era fie obositor- cu masina, fie costisitor-cu avionul, de curand Air Serbia a introdus curse regulate la un pret mediu de 105 eur per bilet dus-intors. Acest fapt deschide optiunea unui city break la Belgrad pentru romanul de clasa medie, posesor al unei curiozitati peste medie, cu o conditie fizica multumitoare si dotat cu anvelope all-season pentru strabatut orasul in lung si in lat.

Posibilitatile de cazare sunt nenumarate, de la hoteluri de cate stele vrei si poti plati, pana la apartamente de inchiriat sau hosteluri. Un pret mediu pentru o camera dubla este de 60-70 eur. Transferul de la aeroportul Nikola Tesla pana in centru (Stari Grad) se poate face cu taxi, shuttle bus sau direct de catre proprietarul apartamentului in care vei sta contra unei sume medii de 25 eur dus-intors pentru 4 pasageri.

In cazul in care esti fumator si ai dobandit in timp bunul obicei de a te dota din tara cu un cartus de tigari pentru calatorie, acum este cazul sa renunti la aceasta salutara practica economicoasa deoarece in Serbia tigarile sunt mult mai ieftine, la unele branduri pretul ajungand la putin peste jumatate din pretul platit in Romania.

Daca ai dubii in ceea ce priveste garderoba de calatorie, te sfatuim sa lasi acasa tocurile cui, paietele, strassurile si fustele scurte caci belgradeanul de rand se imbraca corect, asortat si cu lucruri de buna calitate de pe care sa nu tipe logo-ul firmei cu litere de-o schioapa. Insa daca esti un impatimit al manelelor si ai ceafa lata cu lant de caine la gat, nu dispera, caci este loc si pentru tine: cateva cluburi de manele se gasesc la indemana si te primesc in sanul lor cu bucurie pe ritmuri manelistice.

Belgradeanului ii place frumosul, viata si muzica: in preajma strazii pietonale Knez Mihailova, pe stradute dosite, gasesti carciumioare ticsite cu mancare, bautura si muzica live. Fara prea mari eforturi poti reusi performanta sa iei un pranz cu mizilicuri, ceai si fresh de portocale intr-un local cu design la pretul de 35-40 ron de persoana, in timp ce te holbezi la rumegusul aruncat la misto pe jos si la pungile de faina si malai dispuse decorativ pe raft. In Belgrad pare ca orice tanar puber stie a canta la un instrument: cat de mica si inghesuita ar fi locanta, tot se gaseste un coltisor unde 3-4 baieti de reproduc artistic intr-o directie jazz-blues-rock si nici unul nu pare neavizat in actul sau artistic. Belgradeanul are cultul iesitului in oras: cu familia, cu prietenii, zaresti pe la mese cucoane de-o varsta cu mama sau dupa caz bunica, cu parul rosu-morcoviu si ghete cu tinte ce-si converseaza comesenii la un pahar de vin si o tigara lunga manuita de niste degete innobilate cu inele masive. Practica iesitului in oras este o obisnuinta, nu un eveniment singular, insa bucuria lor de viata este una mai pasnica decat cea de sorginte latina, caci nimeni nu se bate pe burta, nimeni nu vorbeste mai tare decat trebuie, muzica are volumul potrivit atat pentru auditie cat si pentru conversatie, nu se rade zgomotos si nu se tipa. In general nimeni nu are treaba cu ceilalti: fie ca esti excentric, fie sters si prafuit, urat sau frumos, aburit de alcool sau meditand la un ceai, nu ai parte de priviri iscoditoare sau reprobatoare.

In general toata lumea vorbeste limba engleza, iar din loc in loc te intalnesti cu un chelner redirectionat profesional, fost baschetbalist in Romania, cu care stai la taclale in romaneste despre situatia politico-economica din cele doua tari. Cu bucurie si entuziasm, chelnerul-baschetbalist va dori sa te binedispuna si sa te surprinda, imbogatind playlistul carciumii cu niscaiva manele, insa tot ce trebuie sa faci este sa refuzi politicos, sa iti afirmi preferintele muzicale si sa mai comanzi un vin. Mai tarziu, daca te ratacesti, opresti pe strada un alt bachetbalist care a jucat in Romania pentru a te directiona corect si cu care mai stai un pic la taclale, vorbiti despre ala care e chelner, se stiu, evident, si intreaba ce mai face.

Dupa ce ai vizitat fortareata Kalemegdan, te-ai zgait la expozitia in aer liber a muzeului militar din incinta, dupa ce ti-ai facut o poza artistica lungit pe teava unui tun sau belicos langa o tancheta, te duci sa sa-ti regasesti linistea privind la locul unde Sava se varsa in Dunare, scrutand vaporasele-restaurant, parcurile imense si arhitectura gri-dezolanta a orasului nou (Novi Beograd).

In departare vei zari turla bisercii din Zemun, iar daca asta iti va suscita un minim interes, poti lua un autobuz pentru a vizita acest cartier al Belgradului ce a facut parte din Imperiul Austro-Ungar, cu arhitectura ca in Scheii Brasovului, miros de lemne arse si de soba, faleza cu terase si cluburi si restaurante cu specific pescaresc. Drumul pana la Zemun te va purta prin inima orasului fost comunist si vei fi tentat sa faci o paralela cu blocurile noastre comuniste, iar daca esti mai snob din fire iti vei jura ca nu mai calci pe aici cate zile vei avea, caci n-are sens sa dai bani ca sa pleci de acasa si sa te simti tot in Crangasi. Cu putin noroc insa pranzul din Zemun cu peste proaspat si vin cumsecade iti va anihila pornirile, iar plimbarea pentru digestie pana la turnul de pe dealul Gardos si privelistea de acolo te vor convinge ca nu e dracul chiar asa de negru, ba chiar merita sa revii. Pentru cei cu aplecari mai lugubre se poate continua plimbarea si prin cimitir, unde te poti zgai la pietrele funerare pe alocuri innobilate cu statui si gravuri in marmura, dar ai mare grija sa nu calci pe catelul ala alb cu negru care s-a aciuat pe langa voi si care se opreste pentru un moment de reculegere la fiecare oprire a ta.

Intoarcerea din Zemun este mai simpla decat venirea- caci macar stii la ce sa te astepti, iar daca nu gasesti a cumpara bilet de autobuz poti sa faci blatul cu incuviintarea soferului care iti ureaza o calatorie placuta pe gratis! Pe seara poti da o raita prin Skadarlija, o strada poetica pavata cu piatra cubica si case vechi cu fatadele pictate, insa cu restaurante prea turistice pentru tine, ca doar n-oi fii tu ultimul fraier care sa plateasca aproape dublu ca sa se inghesuie la o masa langa o delegatie formata din trei generatii de ucrainieni. Poti in schimb sa mergi la un fost restaurant comunist, gen cantina, intepenit in timp, cu design saptezecist si chelneri tot de pe atunci, in unanimitate vorbitori de engleza, care iti servesc un gratar de vita la pret de ceafa-de-porc-cu-cartofi-prajiti si-ti destupa o sticla de vin munteneagrean de calitate superioara.

In Belgrad sa nu fii uimit de staruinta brandului Zepter de a-si face cunoscuta prezenta: exista cladirea de birouri Zepter, hotelul Zepter, magazinul cu acelasi nume si muzeul de arta contemporana denumit cum altfel decat Zepter. In cazul in care nu vrei sa pleci cu o cratita suvenir, singurul pe care il poti vizita este evident muzeul unde poti face cunostinta lucrari ale artistilor locali de talii si calibre dintre cele mai diferite.

A doua zi o poti porni ostaseste catre alte atractii ale orasului, poti trece razant pe langa catedrala Sf. Sava, poti citi in ghid sau afla de aici ca este cea mai mare biserica ortodoxa din lume, o sa-ti razi in barba gandindu-te la Catedrala Mantuirii Neamului, o sa te simti mandru ca esti roman si ca nu ne lasam mai prejos fata de ametitii astia de sarbi, o sa postezi ceva pe Facebook chiar si cu riscul de a-ti da urmatorul salariu la factura telefonica, caci mandria de a fi roman nu are pret si ai sa te indepartezi multumit ca ai bifat si locul asta pe harta. Ai sa treci mai apoi prin fata cladirii ministerului apararii bombardate de catre NATO, lasata in ruine ca sa nu se uite acest episod din istoria recenta a tarii, ai sa te pierzi pe niste stradute si a sa dai de niscaiva ruine ingradite ale Bibliotecii Nationale bombardate de catre nemti in cel de-al doilea razboi mondial, lasate si ele pe post de memorial si ai sa tragi concluzia ca sarbul are o problema cu uitarea. Si ai sa razi din nou gandindu-te ce fraieri sunt, pe cand poporul din care-ti tragi tu seva are inclinatii egoist-amnezice, iar revolutia din 1989 sau mineriadele nu mai preocupa pe nimeni.

Si daca mai ai timp si nu trebuie sa fugi la aeroport, mai da o tura relaxat prin oras, fara a te speria ca ai ajuns intr-o zona industriala in care service-urile auto sunt mai numeroase decat casele, caci esti pe drumul cel bun, cateva restaurante de nisa frumos amenajate si cu servicii excelente te asteapta la un pahar de vin. In timpul cinei poti sa desenezi ceva pe colile albe puse la dispozitie pe post de table mat-uri, sa conversezi un grec aciuat prin zona pe care il mai zarisei acum cateva luni la el acasa in Thassos sau sa scrii despre tot ce ai vazut in ultimele zile. Desi vei fi ametit de vinul exceptional la carafa, plateste nota respectuos, ia desenele si IPad-ul de pe masa, asigura-te ca nu ai uitat nimic si du-te sa te culci pentru ca maine dimineata pleci acasa!

Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook