Vartejurile din tabloul „Noaptea instelata” a lui Vincent Van Gogh se aliniaza cu o teorie stiintifica din mecanica fluidelor
Se crede ca lumina stelara si norii involburati din „Noaptea instelata” a lui Vincent van Gogh reflecta starea de spirit tumultoasa a artistului cand a pictat lucrarea in 1889. Acum, o noua analiza a unor fizicieni din China si Franta sugereaza ca artistul avea o intelegere profunda si intuitiva a structurii matematice a curgerii turbulente din mecanica fluidelor, potrivit CNN.
Fiind un fenomen natural obisnuit observat in fluide – apa in miscare, curentii oceanici, fluxul de sange, nori de furtuna si de fum – curgerea turbulenta este haotica, deoarece vartejurile mai mari se formeaza si se descompun in altele mai mici.
Poate parea intamplator pentru observatorul ocazional, dar curgerea turbulenta urmeaza totusi un model in cascada care poate fi studiat si, cel putin partial, explicat folosind ecuatii matematice.
„Imaginati-va ca stati pe un pod si priviti cum curge raul. Veti vedea vartejuri la suprafata, iar aceste vartejuri nu sunt aleatorii. Ele se aranjeaza in modele specifice, iar aceste tipuri de modele pot fi prezise de legile fizicii”, a spus Yongxiang Huang, cercetator la State Key Laboratory of Marine Environmental Science & College of Ocean and Earth Sciences de la Universitatea Xiamen din sud-estul Chinei, autorul principal al studiului publicat marti in revista stiintifica Physics of Fluids.
„Noaptea instelata” este o pictura in ulei pe panza care, arata studiul, infatiseaza o priveliste chiar inainte de rasaritul soarelui de la fereastra orientata spre est a camerei de azil a artistului din Saint-Remy-de-Provence, in sudul Frantei, unde Van Gogh s-a internat dupa ce si-a mutilat urechea stanga.
Folosind o imagine digitala a picturii, Huang si colegii sai au examinat cele 14 vartejuri principale pentru a intelege daca acestea s-au aliniat cu teoriile fizice care descriu transferul de energie de la vartejurile la scara mare la scara mica in timp ce se ciocnesc si interactioneaza cu unul cu altul.
Miscarea atmosferica a cerului pictat nu poate fi masurata direct, asa ca Huang si colegii sai au masurat cu precizie miscarile pensulei si au comparat dimensiunea acestora cu scalele matematice din teoriile curgerii turbulente. Pentru a masura miscarea fizica, au folosit luminozitatea diferitelor culori.
Ei au descoperit ca dimensiunile celor 14 vartejuri din „Noaptea instelata”, precum si distanta si intensitatea lor relativa, urmeaza o lege care guverneaza dinamica fluidelor cunoscuta sub numele de teoria turbulentei a lui Kolmogorov, care a descris o relatie matematica intre fluctuatiile vitezei unui flux si rata la care energia acestuia se disipeaza.
Desigur ca van Gogh nu ar fi fost constient de astfel de legi fizice, dar probabil ca a petrecut mult timp observand turbulentele din natura. „Cred ca aceasta relatie fizica trebuie sa fie incorporata in mintea lui, de aceea, atunci cand a realizat aceasta pictura faimoasa. `Noapte instelata` imita fluxul real”, a spus Huang.
Echipa decercetare a detectat acelasi fenomen in alte doua imagini, in tabloul „Chain Pier, Brighton”, creat de artistul britanic John Constable in 1826-1827 si intr-o fotografie a Marii Pete Rosii a lui Jupiter. luata de sonda spatiala Voyager 1 a NASA pe 5 martie 1979.
„Spre deosebire de `Noaptea instelata`, aceasta pictura nu are modele involburate bine definite, dar norii au structuri asemanatoare cu cele vazute frecvent pe cer”, a mentionat studiul despre opera de arta a lui Constable.
Expusa la Muzeul de Arta Moderna din New York, „Noapte instelata este o opera de arta extrem de populara, care a fost recreata in caramizi Lego, drone si domino.
Huang a spus ca oamenii de stiinta s-au luptat de mult sa descrie fluxul turbulent in dinamica fluidelor intr-un mod care sa le permita sa prezica fenomenul si ca o explicatie completa ramane un mister predominant al fizicii. O intelegere aprofundata ar ajuta la prognozarea vremii, a turbulentelor din timpul zborului si la multe alte procese, a spus el. „Chiar si dupa mai mult de 100 de ani (de) studiu, nici macar nu stim cum sa definim acest fenomen complex. Este extrem de important, dar este extrem de dificil”, a spus Huang.
Faptul ca „Noaptea instelata” corespunde modelelor statistice de turbulenta, chiar daca opera de arta nu se misca de fapt, ar putea sugera ca metodele si instrumentele statistice sunt mai putin precise decat ar fi crezut oamenii de stiinta, a declarat James Beattie, cercetator in cadrul departamentului de stiinte astrofizice de la Universitatea Princeton din New Jersey, care nu a fost implicat in acest studiu.
„Ceea ce inteleg din acest tip de studii este ca (van Gogh) a surprins o parte din aceasta universalitate in frumoasa ‘Noapte instelata’. Si cred ca oamenii stiu asta. Ei stiu ca ceva minunat a fost incorporat in acest tablou si suntem atrasi de el”, a adaugat Beattie.
