Voluntar finlandez in Ucraina, ranit de doua ori: „Voi ramane aici pana la victorie” – Video

Euronews a relatat, joi,  povestea lui Hobbit si a lui Mariachi, doi finlandezi care s-au oferit voluntari pentru a lupta in Ucraina.

Suntem in martie 2022.

Fortele rusesti au asediat orasul ucrainean Mariupol, bombardandu-l de pe navele de razboi din Marea Azov. Trupele Kremlinului sunt inca periculos de aproape de capitala Kiev, in timp ce primele relatari ingrozitoare ale crimelor in masa incep sa apara de la Bucea.

In aceste imorejurari, Hobbit a ajuns in Ucraina: „La inceput, totul era nou pentru mine si eram foarte nervos. Si eram sigur ca dupa una sau doua luni nu va mai exista niciun guvern.”

Hobbit – care isi foloseste doar indicativul, nu si numele real, din motive de securitate – este unul dintre cei aproximativ o suta de finlandezi, printre alte sute de luptatori straini, care au luat armele impotriva invadatorilor rusi.

Pentru multi oameni din Finlanda, razboiul din Ucraina are ecouri din trecutul nu foarte indepartat al tarii lor, cand, in noiembrie 1939, in urma unei operatiuni sovietice sub steag fals, fortele lui Stalin au bombardat un post de frontiera si au dat vina pe finlandezi ca pretext pentru a lansa o ofensiva terestra.

Celebrul compozitor rus Dmitri Sostakovici a fost insarcinat sa compuna o noua muzica, care sa fie interpretata in timp ce trupele sovietice victorioase marsaluiau pe strazile din Helsinki pentru a instala un guvern marioneta – o poveste care se potriveste cu rapoartele din timpul razboiului actual, conform carora fortelor ruse li s-a spus sa isi impacheteze uniformele pentru o parada a victoriei la Kiev.

La sfarsitul scurtului Razboi de iarna de 105 zile, Finlanda a provocat pierderi grele sovieticilor, dar a fost in cele din urma fortata sa cedeze teritorii si sa plateasca despagubiri. Rezultatul si zecile de mii de persoane stramutate in interiorul tarii care s-au mutat din Karelia anexata in Finlanda propriu-zisa fac ca situatia din zilele noastre din Ucraina sa para infiorator de familiara pentru multi finlandezi.

„Sincer sa fiu, nu stiu exact cum s-a intamplat, dar ma uitam la razboi si apoi am inceput sa simt ca poate ar trebui sa fac ceva, iar eu stateam acasa si ma bucuram de lucrurile marunte din viata, cum ar fi chiflele cu scortisoara si berea IPA”, povesteste Hobbit pentru Euronews.

„M-am gandit de ce stau acasa si ma bucur de asta fara nicio grija pe lume, cand in Ucraina, tineri de 18 ani trebuie sa mearga la razboi fara prea multa pregatire: Aceasta este pusca, asa se trage, esti gata de plecare. Iar eu am antrenament”.

La fel ca majoritatea finlandezilor, Hobbit a facut stagiul in armata, desi spune ca nu i-a placut prea mult la vremea respectiva, cu prea multe reguli si restrictii.

Daca cele noua luni de pregatire de baza l-au pregatit cu adevarat pentru razboi este o alta intrebare.

„Niciun antrenament nu poate fi la fel cu razboiul, desigur. Dar am avut un avantaj pentru ca armata finlandeza s-a antrenat intotdeauna pentru lupta impotriva Rusiei, asa ca am fost invatat cum sa supravietuiesc. Acesta este, de asemenea, unul dintre motivele pentru care am simtit ca trebuie sa vin, deoarece avem cunostinte de impartasit.”

Familia lui Hobbit a fost mai putin sigura ca ar trebui sa se ofere voluntar in Ucraina. „Nu le-a placut deloc. Dar in cele din urma am discutat si mi-am exprimat parerea. Voi fi dezamagit de mine insumi daca nu voi merge. Este vorba de viata mea. Daca voi muri, este alegerea mea”.

Suntem in septembrie 2022.

Rusia anexeaza ilegal Donetk, Herson, Luhansk si Zaporojie, in timp ce Vladimir Putin anunta o „mobilizare partiala” a 300.000 de soldati pentru a lupta in Ucraina. Este un nou semn ca lucrurile nu merg asa cum a planuit Kremlinul, iar chemarea declanseaza un exod in masa al barbatilor rusi de varsta militara care incearca sa scape de recrutare.

Hobbit se afla in prima linie de lupta in oraselul Petropavlivka, in apropiere de Kupiansk.

Impreuna cu un alt voluntar finlandez, este repartizat la sprijin de foc.

„Aveam o mitraliera grea furata de la un tanc rusesc, iar sarcina mea era sa ma deplasez si sa acopar inaintarea prin oras”, isi aminteste el.

Cei doi s-au mutat pe pozitii in apropierea unei rascruci, unde fortele ucrainene care inaintau urmau sa fie expuse intr-o zona deschisa. Hobbit tocmai isi asezase arma intr-o pozitie de tragere improvizata cand au observat un BMP-2M rusesc – un vehicul de lupta al infanteriei – la cateva sute de metri distanta.

„Am reusit sa golesc trei centuri de munitie in vehicul si in infanteria care se dadea jos”. Hobbit tragea cu a treia centura, atat de concentrat asupra tintei principale incat nu a observat lunetistul rus. Una dintre impuscaturi l-a nimerit jos, infigandu-se adanc in picior, sfaramand oase si sectionand tendoane.

Inregistrarea video de la o camera purtata pe corp arata actiunea in timp real in acea zi si surprinde momentul in care Hobbit este lovit. El tipa in agonie si injura in finlandeza, o limba bine adaptata la injuraturi. Camaradul sau de lupta solicita o evacuare medicala si, in curand, un alt luptator strain apare intr-un SUV. Hobbit este bagat fara ceremonii in spate, cu piciorul bandajat.

Dupa o luna intr-un spital ucrainean, este transferat in Finlanda, unde familia sa il viziteaza pentru prima data de cand a fost ranit: „Au fost socati. Nu s-au spus multe cuvinte, dar au fost multe lacrimi.”

Daca Hobbit a fost unul dintre primii voluntari finlandezi care au aparut in Ucraina, atunci Mariachi este unul dintre cei mai noi. El se afla in tara doar de cateva luni.

Porecla, spune el, este o aluzie la mostenirea sa latino-americana.

Invatand in strainatate, tanarul de 22 de ani a contribuit la evenimentele pro-Ucraina din campus, dar a stiut ca vrea sa faca mai mult pentru a ajuta – mult mai mult. „Eram al doilea an la universitate si nu ma puteam concentra pe nimic. Eram la scoala, dar in mintea mea rasfoiam stirile despre ce se intampla pe front. La inceputul verii trecute am decis ca vreau sa plec. De aceea mi-a luat mult timp sa ajung aici, a trebuit sa ma pregatesc.”

A vorbit prima data despre ideea de a merge in Ucraina cu tatal sau, cu cinci luni inainte de a ajunge pe front.

„I-am spus ce aveam in minte, dar nu a primit-o prea bine. Le-am spus prietenilor mei cu aproximativ o luna inainte. Au incercat sa ma opreasca si sa ma convinga sa nu plec. Asta este un semn ca ai prieteni buni. Nimeni nu mi-a spus ca este o idee buna, dar nu as fi fost aici daca i-as fi ascultat”, spune Mariachi de la baza sa din afara Kievului, unde se antreneaza cu un pluton de recunoastere.

Spre deosebire de valurile initiale de voluntari straini care au sosit la intamplare si care fie au servit cu Brigada Internationala, fie au operat mai independent, Mariachi lucreaza direct cu o unitate ucraineana. „Comandantii ucraineni doresc soldati internationali buni in unitatile lor, iar comandantul meu a recrutat in mod activ soldati finlandezi aici si rezervisti in Finlanda.”

Un lucru pe care Mariachi si ceilalti luptatori finlandezi din Ucraina au ajuns sa se bazeze este reteaua de invidiat pusa la punct acasa pentru a-i sprijini.

Kasper Kannosto, de la organizatia caritabila Prietenii vostri finlandezi, explica faptul ca au cumparat provizii in valoare de peste 350.000 de euro din 2022 si au primit donatii materiale, cum ar fi masini si echipamente in valoare de 100.000 de euro.

Pe lista de cumparaturi s-au aflat echipamente de aparare, ochelari de vedere pe timp de noapte, imbracaminte pentru vreme rece, sosete, generatoare, camionete, furgonete si unelte.

„In pachete includem ciocolata si cafea finlandeza”, adauga el.

Mariachi asteapta o anumita marca de cizme care ii place, care ar trebui sa soseasca in curand prin intermediul lantului de aprovizionare Helsinki-Kiev, si descrie serviciul ca fiind „crucial” pentru a oferi luptatorilor finlandezi echipamentul de care au nevoie.

„Servesc intr-un pluton de recunoastere si, daca nu ai ochelari de vedere pe timp de noapte, esti terminat. Aceasta este realitatea de aici. Si chiar si o pereche buna si mai ieftina de casti de vedere pe timp de noapte poate costa 4.500 sau 5.000 de euro, ceea ce inseamna trei-patru luni de solda activa”, spune el.

Suntem in martie 2023.

Lupte crancene fac ravagii in orasul Bahmut, situat in estul tarii, cu un numar atat de mare de victime, incat isi merita porecla sinistra de „masina de tocat carne”. Ucraina primeste prima livrare de tancuri grele occidentale: Challengers din Marea Britanie si Leopards din Germania, in timp ce Vladimir Putin spune ca intentioneaza sa mute arme nucleare tactice in Belarus.

Hobbit s-a intors si el in Ucraina, desi piciorul sau nu s-a vindecat inca, asa ca are nevoie de un baston pentru a se deplasa, ceea ce il limiteaza la o slujba de birou in logistica pentru luni intregi, in timp ce isi ingrijeste rana pentru a reveni la forma de lupta.

Ii mai trebuie inca sase luni pana cand poate alerga din nou, iar cand poate face 5 km este trimis in apropiere de Bahmut – un oras in ruina unde „succesul” se masoara casa cu casa si sat cu sat. Castigurile marunte si progresive care nu fac altceva decat sa afecteze moralul si sa creasca numarul de morti de ambele parti.

Suntem in octombrie 2023.

In aceasta misiune, Hobbit este liderul unei echipe de mitraliere, care ataca la sud de Bahmut. Se afla in linia copacilor, avansand spre pozitiile inamice, cand artileria rusa se indreapta spre ei.

„Intregul nostru element de asalt a fost lovit de artilerie, doar eu si inca vreo doi am ramas nevatamati”, isi aminteste el categoric. „Asaltul a fost anulat si ne-am petrecut urmatoarele sase sau sapte ore evacuand ranitii. Cand ne-am intors dupa ultimul ranit, l-am luat pe targa si artileria a lovit langa noi.”

Hobbit a fost ranit pentru a doua oara, cu srapnel in umar si in brat. Nu au putut sa se puna in siguranta si nici sa mute ultimul soldat grav ranit, din cauza focului de artilerie rusesc care se apropia. Blocati intr-o gaura de vulpe, au asteptat ore intregi pana cand, in sfarsit, au putut iesi.

Dupa o luna de spitalizare, Hobbit a cerut transferul la o unitate ucraineana, dar intre timp a fost repartizat ca sef de pluton temporar. „Am rezistat doar trei saptamani in acest rol, nu a fost o treaba grozava. Se dormea foarte putin si era foarte mult stres si responsabilitate, cel putin in ceea ce priveste luptele din Bahmut”. „Am sfarsit prin a plange pur si simplu in ultima mea zi, ca nu mai pot face asta. Din fericire, am avut ceva timp liber.”

Suntem in februarie 2024.

Conflictul s-a oprit in mare parte, fortele ruse si ucrainene aflandu-se in transee in pozitii solide. Razboiul a depasit din ce in ce mai mult granitele Ucrainei, rafinariile de petrol rusesti fiind vizate de dronele Kievului, in timp ce tarile occidentale ezita sa trimita mai mult ajutor militar, de care au mare nevoie soldatii de pe front.

„Simt impactul diminuarii sprijinului in ultimele doua luni. Germania isi retine rachetele de croaziera Taurus, iar Europa nu ofera atat de mult ajutor pe cat ar trebui”, spune Hobbit.

„La inceput, eram atat de depasiti numeric de rusi incat, atunci cand vedeam posturi de observatie si apelam la artilerie, nu aveam nici un rahat. Ofensiva de la Harkov a schimbat toate astea, am ajuns la egalitate cu rusii. Dar in ultima luna s-a intors din nou in sens invers, rusii ne lovesc cu mai multa artilerie”, spune el.

Asadar, cat timp are de gand sa ramana in Ucraina, riscandu-si viata pentru o tara straina? „Sper ca nu voi sta aici pentru totdeauna. Dar cu siguranta pana la victorie. Intreaga idee a unei vieti normale pare imposibila acum. Este greu sa-ti imaginezi o viata dupa asta.”

„Singurul lucru pe care mi-l pot imagina este o petrecere in ziua in care vom castiga. Dar ce va urma dupa aceea nu stiu. Este doar ceata”, se incheie reportajul Euronews.