Yuval Noah Harari, in The Guardian: „De ce Vladimir Putin a pierdut deja razboiul. Ultimele cateva zile au demonstrat lumii intregi ca Ucraina este o natiune reala, ca ucrainenii sunt un popor real”
Cunoscutul scriitor israelian Yuval Noah Harari, autorul celebrei carti „Sapiens: scurta istorie a omenirii”, a publicat un articol in The Guardian intitulat „De ce Vladimir Putin a pierdut deja razboiul” pe care il publicam tradus integral.
La mai putin de o saptamana de la inceperea razboiului, pare din ce in ce mai probabil ca Vladimir Putin sa se indrepte spre o infrangere istorica. Este posibil sa castige toate bataliile, dar sa piarda razboiul. Visul lui Putin de a reconstrui imperiul rusesc s-a bazat intotdeauna pe minciuna ca Ucraina nu este o natiune reala, ca ucrainenii nu sunt un popor real si ca locuitorii din Kiev, Harkov si Lviv tanjesc dupa dominatia Moscovei. Aceasta este o minciuna completa – Ucraina este o natiune cu o istorie de peste o mie de ani, iar Kievul era deja o metropola importanta cand Moscova nu era nici macar un sat. Dar despotul rus a spus minciuna sa de atatea ori incat se pare ca o crede el insusi.
Atunci cand a planificat invazia Ucrainei, Putin a putut conta pe multe fapte cunoscute. El stia ca, din punct de vedere militar, Rusia este mult superioara Ucrainei. El stia ca NATO nu va trimite trupe pentru a ajuta Ucraina. El stia ca dependenta europeana de petrolul si gazele rusesti ar face ca tari precum Germania sa ezite sa impuna sanctiuni dure. Pe baza acestor fapte cunoscute, planul sau a fost sa loveasca puternic si rapid Ucraina, sa-i decapiteze guvernul, sa instaureze un regim marioneta la Kiev si sa accepte apoi furia neputincioasa a sanctiunilor occidentale.
Dar exista o mare necunoscuta in legatura cu acest plan. Asa cum au invatat americanii in Irak si sovieticii in Afganistan, este mult mai usor sa cuceresti o tara decat sa o tii. Putin stia ca are puterea de a cuceri Ucraina. Dar oare poporul ucrainean va accepta pur si simplu regimul marioneta al Moscovei? Putin a pariat ca o vor face. La urma urmei, asa cum a explicat in mod repetat oricui era dispus sa asculte, Ucraina nu este o natiune reala, iar ucrainenii nu sunt un popor real. In 2014, oamenii din Crimeea au rezistat cu greu invadatorilor rusi. De ce ar trebui ca in 2022 sa fie altfel?
Cu fiecare zi care trece, devine tot mai clar ca pariul lui Putin esueaza. Poporul ucrainean rezista din toata inima, castigand admiratia intregii lumi – si castigand razboiul. Ne asteapta multe zile intunecate. Rusii pot cuceri inca intreaga Ucraina. Dar pentru a castiga razboiul, rusii ar trebui sa tina Ucraina, iar ei pot face acest lucru doar daca poporul ucrainean ii lasa. Acest lucru pare din ce in ce mai putin probabil sa se intample.
Fiecare tanc rusesc distrus si fiecare soldat rus ucis sporeste curajul ucrainenilor de a rezista. Si fiecare ucrainean ucis adanceste ura ucrainenilor. Ura este cea mai urata dintre emotii. Dar pentru natiunile asuprite, ura este o comoara ascunsa. Ingropata adanc in inima, ea poate sustine rezistenta timp de generatii. Pentru a restabili imperiul rusesc, Putin are nevoie de o victorie relativ lipsita de sange, care va duce la o pace relativ lipsita de ura. Varsand din ce in ce mai mult sange ucrainean, Putin se asigura ca visul sau nu se va realiza niciodata. Nu va fi numele lui Mihail Gorbaciov scris pe certificatul de deces al imperiului rus: va fi cel al lui Putin. Gorbaciov i-a lasat pe rusi si ucraineni sa se simta frati; Putin i-a transformat in dusmani si s-a asigurat ca natiunea ucraineana se va defini de acum inainte in opozitie fata de Rusia.
Natiunile se construiesc, in cele din urma, pe povesti. Fiecare zi care trece adauga mai multe povesti pe care ucrainenii le vor spune nu doar in zilele intunecate care urmeaza, ci si in deceniile si generatiile urmatoare. Presedintele care a refuzat sa fuga din capitala, spunand Statelor Unite ca are nevoie de munitie, nu de o plimbare; soldatii din Insula Serpilor care au spus unei nave de razboi rusesti „du-te dracului”; civilii care au incercat sa opreasca tancurile rusesti stand in calea lor. Acesta este materialul din care sunt construite natiunile. Pe termen lung, aceste povesti conteaza mai mult decat tancurile.
Despotul rus ar trebui sa stie acest lucru la fel de bine ca oricine altcineva. In copilarie, a crescut cu o dieta de povesti despre curajul rusesc in asediul Leningradului. Acum creeaza mai multe astfel de povesti, dar se distribuie pe sine insusi in rolul lui Hitler.
Povestile despre curajul ucrainean dau hotarare nu numai ucrainenilor, ci intregii lumi. Ele dau curaj guvernelor natiunilor europene, administratiei americane si chiar si cetatenilor oprimati din Rusia. Daca ucrainenii indraznesc sa opreasca un tanc cu mainile goale, guvernul german poate indrazni sa le furnizeze niste rachete antitanc, guvernul SUA poate indrazni sa taie Rusia de la Swift, iar cetatenii rusi pot indrazni sa isi demonstreze opozitia fata de acest razboi fara sens.
Din pacate, acest razboi va fi probabil de lunga durata. Dar cea mai importanta problema a fost deja decisa. Ultimele cateva zile au demonstrat lumii intregi ca Ucraina este o natiune reala, ca ucrainenii sunt un popor real si ca, cu siguranta, nu doresc sa traiasca sub un nou imperiu rusesc. Principala intrebare ramasa deschisa este cat timp va fi nevoie pentru ca acest mesaj sa patrunda in zidurile groase ale Kremlinului.
